Războiul din zonă continuă să redeseneze harta logistică și energetică a Europei, iar incidentele recente din Crimeea, Rusia și Ucraina ilustrează cum conflictele contemporane lovesc depozite, infrastructuri critice și lanțuri de aprovizionare aflate la sute sau mii de kilometri. Istoria apropiată a regiunii, cu confruntări care au vizat noduri feroviare, porturi sau rezervoare de carburanți, arată că atacurile asupra infrastructurii reprezintă încă un element important al strategiei militare moderne, atât pentru a depriva adversarul de resurse, cât și pentru a transmite semnale politice.
Forțele ucrainene de operațiuni speciale au anunțat vineri un atac cu drone asupra unui depozit petrolier din Crimeea ocupată de Rusia. Ținta ar fi fost un rezervor RVS-400 plin, destinat stocării produselor petroliere și a altor lichide, amplasat lângă satul Hvardiiske, la aproximativ 20 de kilometri nord de Simferopol. Armata Ucrainei afirmă că rezervorul a fost distrus; astfel de obiective vizează capacități logistice semnificative și pot perturba aprovizionarea pe termen scurt a forțelor din peninsulă.
Tot vineri au fost comunicate și alte vești legate de aprovizionarea energetică: Naftogaz, compania națională ucraineană, a încheiat un acord prin care va primi 300 de milioane de metri cubi de gaz american prin intermediu polonezilor de la Orlen. Tranzacția prevede trei livrări de gaze naturale lichefiate (GNL) în primul trimestru al anului 2026; Orlen le va regazifica în terminalele proprii și le va trimite în Ucraina prin conducte. Oficialii ucraineni au prezentat această mișcare ca parte a planurilor de asigurare a unui sezon de încălzire stabil, o soluție pragmatică având în vedere vulnerabilitățile aprovizionării cu gaze în perioadele de criză.
Pe plan diplomatic, Kremlinul a respins speculațiile conform cărora ministrul de externe rus Serghei Lavrov ar fi pierdut sprijinul președintelui Vladimir Putin după anularea unui summit programat. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a negat categoric astfel de relatări, asigurând că Lavrov își continuă activitatea în funcție. Zvonurile despre tensiuni interne au apărut după relatări care sugerau că o convorbire cu un oficial american ar fi condus la reevaluarea unor întâlniri planificate.
Între timp, ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a atras atenția asupra unei practici îngrijorătoare: Rusia ar recruta cetățeni străini pentru a lupta în conflict. Sybiha a spus că autoritățile au identificat 1.436 de cetățeni din peste 36 de țări africane care ar lupta în tabăra rusă și a îndemnat guvernele să avertizeze propriii cetățeni despre riscurile implicate. Oficialul a subliniat că numărul real ar putea fi mai mare, din cauza limitărilor procesului de identificare.
La mii de kilometri de granițele Ucrainei, serviciile ucrainene de informații au revendicat un alt atac cu drone, de această dată asupra Uzinei Petrochimice Sterlitamak din Republica Bașkortostan, Rusia. Uzina produce materiale folosite și în sectorul militar-industrial rus, inclusiv aditivi pentru combustibil de aviație; atacul ar fi provocat un incendiu într-un atelier în care se fabrica un astfel de aditiv. Lovituri de acest fel, la peste 1.000 de kilometri de frontieră, demonstrează capacitatea dronelor cu rază lungă de a atinge ținte îndepărtate, afectând lanțurile de producție.
Comentarii strategice vin și din mediul politic european. Miliardarul disident al Kremlinului Mihail Hodorkovski a declarat la Bruxelles că Europa ar trebui să se pregătească pentru un conflict de durată, un fel de Război Rece modern care ar putea dura cel puțin zece ani, subliniind că numai menținerea unei descurajări credibile poate tempera posibile agresiuni. El a afirmat că sancțiunile occidentale au efecte limitate asupra economiei ruse, exercitând presiune, dar fără a provoca schimbări dramatice. Hodorkovski a adăugat că oportunitatea de a slăbi decisiv poziția lui Putin a existat în primii doi ani ai invaziei, dar acea fereastră s-a închis.
La București, secretarul general al NATO Mark Rutte a spus la Forumul NATO-Industrie că producția de muniție a Alianței a depășit-o pe cea a Rusiei, contracarând o perioadă în care Moscova producea mai mult decât toți aliații împreună. Rutte a vorbit despre deschiderea unor noi linii de producție și despre creșterea capabilităților industriei de apărare, menționând obiectivul ca statele NATO să ridice cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB până în 2035. El a avertizat că amenințările sunt reale și de lungă durată și a remarcat provocarea colaborării tot mai strânse a Rusiei cu China, Iranul și Coreea de Nord în sectorul militar-industrial. Într-o altă declarație, Rutte a afirmat că Europa poate produce mult mai multe obuze de artilerie decât acum doi ani, estimând o producție posibilă de 2 milioane de cartușe până la sfârșitul anului.
Toate aceste evenimente arată cât de interconectate sunt astăzi fronturile militare, economice și industriale: distrugerea unui rezervor RVS-400 lângă Simferopol sau perturbarea producției în Bașkortostan pot avea repercusiuni asupra aprovizionării frontului și asupra politicilor energetice din Kiev sau Varșovia. Acordul pentru 300 de milioane m3 de GNL prin Orlen și deciziile NATO privind extinderea capacităților de producție demonstrează că soluțiile logistice și industriale sunt la fel de cruciale ca cele militare în gestionarea unui conflict prelungit. Modul în care aceste strategii, de la securizarea depozitelor critice la diversificarea surselor de energie și la creșterea producției de muniție, vor fi implementate în practică va influența probabil ritmul și durata tensiunilor din regiune.
Naftogaz urmează să primească 300 de milioane de metri cubi de gaz american prin Orlen. Crezi că astfel de acorduri energetice și extinderea producției de muniție vor modifica echilibrul pe termen lung în regiune?
Fii primul care comentează