Mâncarea de pe masa românilor a fost în centrul unei noi conferințe organizate de Green Report, unde reprezentanți ai ministerului, fermierilor, procesatorilor și ONG-urilor au discutat cât din hrana noastră este produsă local și ecologic și ce ne mai lipsește pentru a mânca mai sănătos acasă.
La discuție au participat Viorel Morărescu de la MADR, Alina Crețu de la FAPPR, Dorin Cojocaru de la APRIL, alături de Elena Dinu de la Banca de Alimente, Iuliana Țiba de la BRD și Cristian Gherghiceanu de la ADEPT Transilvania. Tema principală a fost producția ecologică din România și alinierea ei la obiectivele europene și la cerințele consumatorilor. Morărescu a menționat că în prezent 6% din suprafața agricolă a țării este în sistem ecologic, o creștere semnificativă față de 2, 5% acum patru ani, dar încă departe de ținta Comisiei Europene de 25% la nivelul UE. În practică, există 787.000 de hectare certificate ecologic, distribuite între aproximativ 14.000 de ferme. Datele arată progrese, dar și multe lucruri de făcut.
Alina Crețu a subliniat că agricultura ecologică reprezintă doar o parte a soluției. Agricultura trebuie să fie în primul rând rentabilă și durabilă; abia apoi putem aborda serios tranziția către ecologic. Reguli stricte și costuri diferite fac ca prețurile din supermarketuri să nu fie foarte diferite între convențional și ecologic, iar fără suport financiar fermierii nu pot susține această tranziție. Dorin Cojocaru a pus accent pe supraviețuire: fermierii au nevoie de prețuri care să le ofere competitivitate pe raft, iar politicile publice trebuie planificate pe perioade de trei-cinci ani, intervalul în care se văd rezultatele agricole. Un element interesant: tinerii cumpără batoane proteice acum, iar peste câțiva ani aceste obiceiuri vor modela cererea de produse bogate în proteine, a explicat Cojocaru.
Viorel Morărescu a propus ca subvențiile să favorizeze fermierii ecologici, dar și practicile din zootehnie atunci când animalele pășunează pe fânețe certificate ecologic; a menționat și apicultorii ca posibili beneficiari. Argumentul este simplu: sprijinul financiar duce la extinderea suprafețelor ecologice și la beneficii pentru mediu.
Pe tema costurilor, Cristian Gherghiceanu a adus în discuție paradoxul agriculturii ecologice: aceasta implică cheltuieli suplimentare, iar pentru fermele mici calculele pot fi defavorabile. De aceea s-a sugerat susținerea prin mecanisme alternative, precum comercializarea creditelor de carbon, care ar recompensa serviciile ecosistemice oferite de practicile agricole prietenoase cu mediul.
Calitatea alimentelor a fost un alt subiect fierbinte. Morărescu a avertizat că, pentru moment, consumăm volum, nu calitate. Produsele de calitate slabă generează risipă, o parte semnificativă poate fi aruncată, și costuri pentru sănătatea consumatorilor, pe lângă suferință. Pentru a corecta dezechilibrul, participanții au insistat pe dezvoltarea lanțurilor de procesare internă, astfel încât România să nu mai exporte materie primă și să importe produse finite. Programul INVESTALIM a fost menționat ca un pas important pentru finanțarea investițiilor în procesare.
O altă soluție practică semnalată a fost consumul de produse locale și de sezon, precum și susținerea lanțurilor scurte de aprovizionare. Morărescu a amintit că agricultura ne privește pe toți, mâncăm de trei ori pe zi, iar sectorul ar trebui tratat ca o prioritate, deoarece legăturile dintre agricultură și celelalte sectoare economice sunt numeroase.
În încheiere, dezbaterea a adus ideea unei politici coerente și susținute în timp: subvenții adaptate, investiții în procesare, mecanisme pentru compensarea serviciilor ecosistemice și promovarea consumului local sunt elemente care, împreună, pot crește cantitatea și calitatea hranei produse în România. Aceste soluții implică nume și programe concrete, INVESTALIM, ferme ecologice pe 787.000 de hectare, 14.000 de exploatații, și cer angajament pe termen mediu, de trei-cinci ani, pentru a produce rezultate vizibile. Ce măsuri crezi că ar fi cele mai eficiente pentru a face hrana românească mai locală și de calitate mai bună?
Fii primul care comentează