Un caz clinic dintr-un spital readuce în atenție o boală cunoscută din manualele de medicină și din literatură: sifilisul. Pacientul s-a prezentat cu un amestec de semne atipice, erupție cutanată, stare generală alterată, afectare hepatică și renală, paralizie facială și edem, iar în final medicii au ajuns la concluzia că tabloul clinic era compatibil cu o infecție cu Treponema pallidum, deși stabilirea diagnosticului nu a fost simplă.
Sifilisul parcurge mai multe etape bine definite: inițial apare o leziune locală, numită șancru, care se manifestă, de obicei, la aproximativ o lună după expunere, este nedureroasă și se remite spontan. Netratată, bacteria se poate răspândi în întreg organismul și declanșa stadiul secundar, caracterizat prin erupții cutanate, stare de rău, scăderea poftei de mâncare, dureri articulare, edeme, febră și dureri în gât, simptome care corespundeau multora dintre semnele pacientului. Ulterior, infecția poate intra într-o fază latentă, pentru ca, uneori, ani sau decenii mai târziu, să reapară ca sifilis tardiv, afectând inima, sistemul nervos central sau alte organe.
Diagnosticarea a fost îngreunată de afectarea hepatică, o manifestare rară, întâlnită în mai puțin de 10% din cazuri, iar astfel de particularități clinice devin interpretabile abia când sunt corelate toate semnele. Medicii estimează că, cel mai probabil, pacientul se afla în stadiul secundar al bolii, deoarece acesta apare în general în primul an după infecția primară și foarte rar după patru ani. Există și ipoteza că un tratament imunosupresor, de tip steroid, administrat pentru paralizia facială, ar fi putut reactiva o infecție latentă, însă reactivarea ar fi mai compatibilă cu o formă tardivă decât cu stadiul secundar.
Anamneza pacientului menționa o infecție cu transmitere sexuală cu câteva decenii în urmă, informație care i-a orientat pe medici către diagnosticul corect, dar nu explică episodul actual. Autorii raportului subliniază necesitatea luării în considerare a unei expuneri mai recente, neraportate, iar momentul precis și sursa infectării rămân necunoscute.
Tratamentul antibiotic a fost eficace și bărbatul s-a vindecat complet. Conform procedurilor obișnuite, autoritățile sanitare locale urmau a fi informate pentru identificarea și notificarea eventualilor parteneri sexuali ai pacientului. Nu sunt disponibile detalii despre cum a influențat această veste relația cu soția.
Raportul readuce în discuție câteva aspecte esențiale: importanța diagnosticelor diferențiale, variabilitatea manifestărilor bolilor infecțioase și rolul anchetei epidemiologice în prevenirea răspândirii. Exemplul pacientului, suspiciunea de stadiu secundar, afectarea hepatică rară sub 10%, antecedentul STI de decenii și tratamentul antibiotic care a condus la vindecare, ilustrează imprevizibilitatea cursului unei infecții și necesitatea comunicării și urmăririi contactelor în sănătatea publică. Ce crezi că ar trebui schimbat în modul în care sunt informate persoanele despre riscurile și semnele sifilisului?
Fii primul care comentează