Emeric Ienei, antrenorul emblematic al fotbalului românesc, a decedat pe 6 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani. Mesajele de condoleanțe au sosit rapid din țară și din străinătate, inclusiv o scrisoare din partea președintelui FIFA, Gianni Infantino, iar UEFA și-a exprimat la rândul ei respectul pentru parcursul său. Vom trece în revistă traiectoria sa și reacțiile la această veste.
Născut la 22 martie 1937 în comuna Agriș, la aproximativ 160 km de Oradea, Emeric Ienei a avut o carieră dublă, remarcabilă atât ca jucător, cât și ca antrenor. Ca fotbalist a adunat șase selecții pentru națională și a reprezentat România la Jocurile Olimpice din 1964. La nivel de club, perioada petrecută la Steaua București îi rămâne definitorie: trei titluri de campion și patru Cupe ale României ca jucător, performanțe care i-au deschis drumul către banca tehnică.
În postura de antrenor, Ienei a lăsat pagini de neuitat. A condus Steaua la șase titluri de campion și patru Cupe ale României, iar momentul care l-a consacrat pe plan internațional rămâne câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. Victoria din finala cu FC Barcelona la lovituri de departajare, după 0-0, nu este doar o amintire a clubului, ci și a fotbalului din Europa de Est, care pentru prima dată a ridicat acel trofeu. Pe lângă succesele de la nivel de club, Ienei a fost selecționerul României în două mandate: a condus echipa la Cupa Mondială din 1990, unde a trecut de grupe și a ajuns în optimile de finală, și la Campionatul European din 2000, când România a obținut prima sa victorie la un turneu final continental, 3-2 cu Anglia.
Reacțiile oficiale au reflectat respectul unanim față de figura sa. Gianni Infantino a trimis Federației Române de Fotbal o scrisoare în care își exprimă tristețea pentru încetarea din viață a fostului internațional și selecționer, transmitând condoleanțe familiei, prietenilor și comunității fotbalistice din România. UEFA a evocat contribuția sa la istoria fotbalului european, punând accent pe triumful din 1986 și pe cariera sa ca mijlocaș talentat în perioada de jucător.
Datele-cheie ale carierei sale conturează un portret clar: 386 de meciuri în prima divizie, dintre care 218 victorii, 79 remize și 89 înfrângeri; șase titluri de campion (toate cu Steaua, în sezoanele 1975/76, 1977/78, 1984/85, 1985/86, 1986/87, 1993/94) și patru Cupe ale României (1975/76, 1984/85, 1991/92, 1998/99). Performanțele europene cu Steaua cuprind 31 de partide, dintre care 13 succese, 8 remize și 10 înfrângeri; finala cu Barcelona a fost al 13-lea său meci european ca antrenor. La națională a consemnat 51 de partide ca selecționer, cu 23 victorii, 14 remize și 14 înfrângeri. A condus România spre calificarea la CM 1990 după o pauză de două decenii și a obținut prima victorie românească la un Euro în 2000. De asemenea, rămâne tehnicianul cu cele mai multe Derby-uri Steaua – Dinamo disputate, 23 la număr.
Detalii privind înmormântarea au fost comunicate: ceremonia cu onoruri militare va avea loc sâmbătă, 8 noiembrie, la ora 14:00, la Cimitirul Municipal Rulikowski din Oradea.
Privind moștenirea lui Emeric Ienei, se observă cum o carieră construită pe pragmatism, autoritate și calm a redefinit așteptările pentru antrenorii români. Trofeul din 1986 rămâne un punct de referință în istoria cluburilor est-europene, iar calificarea la CM 1990 marchează relansarea prezenței naționale pe scena internațională. Realizările sale, 6 titluri de campion, Cupa Campionilor, calificări la turnee finale, stau mărturie impactului său asupra performanței cluburilor și a echipei naționale. Cum credeți că va influența această perioadă memoria publică și viitorul antrenoratului românesc?
Fii primul care comentează