Arheologii egipteni au scos la iveală o fortificație militară veche de aproximativ 3.500 de ani pe vechiul Drum al lui Horus, ce traversa nordul deșertului Sinai și conecta Delta Nilului de coastele estice ale Mediteranei. Descoperirea, făcută la situl Tell el-Kharouba, oferă informații concrete despre modul în care Egiptul din Regatul Nou și-a organizat și apărat frontiera estică în timpul expansiunii sale în Asia de Vest.
Construcția defensivă, cu o suprafață de aproximativ 0, 8 hectare, pare să fi fost ridicată în timpul domniei faraonului Thutmose I, a cărui nume apare pe unele vase ceramice depuse ca ofrande în depozitele de fundație. Thutmose I este recunoscut pentru extinderea influenței egiptene până în teritorii care astăzi fac parte din Siria, iar această clădire se înscrie în eforturile sale de a stabiliza o rută militară strategică. Structura este remarcabil de bine păstrată: ziduri masive, 11 turnuri de apărare identificate până acum și o compartimentare internă bine structurată, cu o zonă rezidențială separată printr-un zid în zigzag. Arheologii explică că acest tip de zid nu are doar un rol estetic; forma neregulată consolidează zidăria și diminuează efectele vântului și ale eroziunii de nisip, arma invizibilă a deșertului.
În interiorul fortificației au fost descoperite încăperi ale garnizoanei, curți și spații de depozitare care permit cercetătorilor să estimeze o capacitate între 400 și 700 de soldați, în funcție de dimensiunea magaziei și a facilităților. În unele nișe exterioare s-au identificat cuptoare mici, probabil folosite pentru gătitul zilnic al trupelor, și lângă unul dintre ele a fost găsită o bucată de aluat fosilizat, un indiciu ce ne leagă direct de viața cotidiană a celor care au slujit acolo. Prezența aluatului este una dintre acele mici surprize care transformă o descoperire arheologică din date seci într-o imagine vie a unei unități militare: soldați frământând pâinea, focuri în cuptoare și ture la porțile fortului.
Sub unele turnuri au fost puse în evidență depozite ritualice din ceramică, îngropate la momentul ridicării construcției, practică întâlnită și în alte fortificații antice, menită probabil să protejeze clădirea sau să binecuvânteze începutul lucrărilor. Arheologii au mai recuperat fragmente de rocă vulcanică provenind din insulele Mării Egee, sugerând legături comerciale sau logistice la distanță. Pe baza acestei pietre, se avansează ipoteza existenței în apropiere a unui port care ar fi putut aproviziona garnizoana; dacă va fi confirmată, aceasta ar demonstra o rețea logistică mai complexă decât pare la prima vedere.
Fortul de la Tell el-Kharouba face parte din același sistem defensiv în care se înscriu și fortificațiile de la Tell el-Borg, toate amplasate de-a lungul Drumului lui Horus. Această rută militară a fost cheia prin care Egiptul a reușit, timp de aproape patru secole în Regatul Nou (circa 1550–1070 î.Hr.), să controleze coasta estică a Mediteranei și să-și mențină influența în Canaan. Descoperirea întărește ipoteza că Thutmose I a pus bazele acestui sistem defensiv, fiind considerat de unii istorici inițiatorul expansiunii imperiale în Asia de Vest.
Săpăturile la Tell el-Kharouba, care continuă sub conducerea echipei locale coordonate de Hesham Hussein, subsecretar pentru Arheologie în Egiptul de Jos și Sinai, promit să clarifice organizarea spațiilor militare, rutina soldaților și modul în care erau gestionate resursele în aceste anexe de frontieră. Descoperiri precum cuptoarele, aluatul fosilizat, turnurile și vasele ritualice sunt piese dintr-un puzzle care ne ajută să reconstruiască atât strategia militară, cât și viața cotidiană într-un punct-cheie al arhitecturii de frontieră a Egiptului antic.
Tell el-Kharouba confirmă că fortificațiile nu erau doar ziduri de apărare, ci centre logistice și sociale complexe. Numele lui Thutmose I pe vasele de fundație, prezența materialelor din Marea Egee și distribuția spațiilor din interiorul fortului indică o împletire între puterea politică, planificarea militară și conexiunile comerciale. Cum ar fi arătat viața în acest fort pentru un soldat de rând, ce mâncau, cum se organizau patrulele și cine aducea proviziile, toate rămân întrebări pe care noile excavații pot să le clarifice. Ce crezi că spune acea bucată de aluat pietrificat despre oamenii care au trăit acolo?
Fii primul care comentează