Politica pensiilor magistraților a redevenit un subiect central după decizia Curții Constituționale, iar Kelemen Hunor a declarat la Digi24 că problema trebuie rezolvată rapid, imediat ce va fi publicată motivarea. Istoric vorbind, dezbaterea despre pensiile speciale și echilibrul între remunerare, muncă și încrederea publică nu este una nouă; în alte state europene am asistat la discuții similare, iar reformele au intervenit după controverse publice și din necesitatea restabilirii transparenței.
Kelemen Hunor le-a reamintit telespectatorilor că inițial toți partenerii de coaliție fuseseră de acord cu varianta guvernamentală: majorarea vârstei efective de pensionare pe baza unei vechimi de 35 de ani și o pensie echivalentă cu 70% din venitul net, implementată gradual pe 10 ani. S-a discutat și despre o tranziție mai lungă, de 15 ani, însă executivul a ales 10 ani, iar în Parlament nu a fost propusă o altă soluție. Apoi a intervenit Curtea Constituțională, blocând parcursul legii.
Liderul UDMR a avertizat că atât coaliția, cât și guvernul riscă să pară ineficiente dacă nu se găsește urgent o rezolvare: percepția publică e tensionată, iar oamenii sunt furioși, a subliniat el. Kelemen atrage atenția asupra riscului politic: un subiect care frământă opinia publică și rămâne nerezolvat poate eroda încrederea în întregul guvern.
El a mai evidențiat că există o majoritate clară, atât în societate, cât și în interiorul coaliției, pentru schimbarea regimului de pensii al magistraților. Nu este vorba despre o atitudine personală împotriva judecătorilor sau procurorilor, a explicat Kelemen, ci despre răspunsul la percepția publică: există cazuri în care persoane se pensionează la 48–50 de ani, încasând pensii consistente, apoi revin la muncă în alte sectoare. Această realitate amplifică frustrarea, pentru că pare inechitabilă în raport cu restul salariaților care muncesc mai mulți ani sau ies la pensie mai târziu.
Problema rămâne de natură practică și legală: soluția propusă de guvern fusese negociată în coaliție, dar decizia Curții a schimbat regulile jocului, astfel că sunt necesari pași rapizi și foarte bine calculați pentru a nu lăsa impresia că actorii politici nu pot rezolva aspecte evidente. Discuția include detalii tehnice despre vârstă, vechime și procentaj din venit, însă esența ține de echitate și de restabilirea încrederii publice.
Kelemen a cerut închiderea subiectului cât mai curând după motivarea Curții Constituționale, ceea ce practiv înseamnă fie reconfigurarea proiectului legislativ astfel încât să respecte concluziile Curții, fie găsirea unor soluții alternative acceptabile pentru majoritatea politică și pentru opinia publică. Tensiunea provine din faptul că orice întârziere adâncește frustrarea și amplifică riscul politic.
Legea inițială prevedea 35 de ani vechime și 70% din venitul net, cu tranziție pe 10 ani. Aceasta rămâne punctul de plecare în negocieri, dar trebuie armonizată cu decizia Curții și cu așteptările societății. Un paradox al situației este că reformele bune trebuie să fie și juste, nu doar fezabile tehnic; altfel, rămân exerciții legislative greu de susținut în fața opiniei publice.
Măsura exactă a reformei, calendarul final și modul de gestionare a criticilor publice urmează a fi stabilite în zilele următoare. Cum vor arăta ajustările propuse și cine va prelua inițiativa pentru a reconstrui consensul rămâne esențial pentru stabilitatea coaliției.
Legea privind pensiile magistraților, așa cum fusese propusă inițial, menționa 35 de ani vechime și 70% din venitul net cu tranziție de 10 ani, iar această cifră va figura în dezbaterile urgente după motivarea Curții Constituționale. Creșterea transparenței privind datele despre vârsta de pensionare și cuantumul pensiilor ar putea contribui la atenuarea percepțiilor negative; totodată, stabilirea unor reguli clare privind revenirea în activitate ar diminua suspiciunile legate de inechitate. Ce soluții pragmatice consideri echilibrate pentru a răspunde atât deciziei Curții, cât și așteptărilor publice?
Fii primul care comentează