Povestea Lukoil revine în atenție, de data aceasta deoarece grupul rus a început să caute cumpărători pentru activele sale din străinătate, după ce mai multe state i-au impus restricții. Decizia vizează operațiuni în peste 30 de țări și ridică întrebări concrete despre soarta rafinăriilor și stațiilor de carburanți pe care le deține, inclusiv în România.
Lukoil, firmă cu sediul la Moscova, a anunțat oficial că își scoate la vânzare activele internaționale ca efect al sancțiunilor recente. Măsura vine la scurt timp după ce Statele Unite au introdus în lista sancțiunilor atât Lukoil, cât și Rosneft, invocând legături ale acestor companii cu finanțarea efortului de război al Kremlinului. Oficialii americani au fost clari că vor ca și aliații să aplice aceleași restricții. Efectele nu au întârziat: un fost director Lukoil, citat sub anonimat, estimează că vânzarea activelor ar putea reduce veniturile și profiturile companiei cu aproximativ 30%. Pe scurt, lovitura este serioasă, iar comentariul dur „Lukoil este terminată” oglindește îngrijorarea din interior, sau cel puțin pesimismul celui care a preferat să rămână anonim.
Grupul Lukoil rămâne unul dintre principalii jucători ruși cu prezență internațională, iar România se numără printre piețele importante din Europa de Sud-Est pentru companie. Lukoil deține în Ploiești rafinăria Petrotel-Lukoil, achiziționată în 1998, și o rețea de peste 320 de stații de carburanți. Rafinăria are o capacitate de procesare de circa 2, 5 milioane de tone pe an și contribuie semnificativ la producția regională de combustibili, adică nu este ceva ce poate fi închis peste noapte fără consecințe palpabile.
La București, autoritățile monitorizează atent situația. Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a declarat pentru Politico că ar prefera ca Lukoil să părăsească piața românească, dar fără a paraliza infrastructura de rafinare și distribuție. Oficialii speră ca vânzarea rafinăriei Petrotel să fie finalizată înainte de termenul impus de sancțiunile americane, pentru ca tranziția să nu afecteze aprovizionarea. Pe scurt, se dorește ca schimbarea proprietarului să fie ordonată, nu haotică.
Termenul-limită stabilit de administrația americană pentru încetarea colaborărilor cu entitățile vizate este 21 noiembrie 2025. Dacă vânzarea sau reorganizarea activelor nu sunt finalizate până atunci, există riscul ca statul român să se confrunte cu blocaje operaționale la rafinărie și în rețeaua de distribuție. O astfel de situație ar putea reduce oferta internă de carburanți și ar determina creșterea importurilor, cu posibile efecte asupra prețurilor și asupra securității energetice. Pierderea unei rafinării importante ar diminua substanțial capacitatea internă de procesare a țițeiului și ar restrânge opțiunile pe termen scurt.
Această mișcare a Lukoil evidențiază conexiunea strânsă dintre politică, economie și securitate energetică. Sancțiunile impuse de Statele Unite produc efecte care depășesc bilanțurile companiilor: ele obligă guvernele și piețele să gestioneze riscuri operaționale, să regândească lanțurile de aprovizionare și să ia decizii privind proprietatea strategică a unor active critice. Românii vor urmări îndeaproape evoluția vânzării Petrotel și viitorul rețelei de peste 320 de stații, pentru că de acolo provin date și consecințe palpabile: capacitatea de 2, 5 milioane de tone pe an, termenul de 21 noiembrie 2025 și riscul unor blocaje operaționale. Ce soluții viabile crezi că ar trebui adoptate de autorități pentru a asigura aprovizionarea internă în astfel de situații?
Fii primul care comentează