Când auzi despre un liliac care prinde păsări, pare o scenă desprinsă dintr-un documentar impresionant; aici e vorba despre cercetători de la Stația Biologică Doñana din Sevilla care au investigat modul în care Nyctalus Iasiopterus, cunoscuți drept greater noctule, vânează în zborurile nocturne de deasupra sudului Europei. Studiul îmbină tehnici moderne de miniaturizare cu observații de teren pentru a descifra o tactică de capturare care pare mai degrabă inspirată din filme de acțiune decât din biologia convențională.
Observațiile conform cărora liliecii consumă păsări nu sunt noi, fragmente aviare găsite în fecale au confirmat acest comportament, însă detaliile practice ale modului de vânătoare au rămas mult timp necunoscute. Greater noctule sunt cei mai mari lilieci din Europa, cu o anvergură a aripilor de circa 45 centimetri și o masă între 40 și 60 de grame. Comparativ cu prada lor obișnuită, adică insectele ușoare, păsările sunt mai grele, mai rapide și mai puternice, ceea ce ridică întrebarea: cum reușesc aceste mici mamifere zburătoare să le prindă?
Provocarea tehnică a fost serioasă. Camerele de filmat, chiar și cele adaptate pentru nocturn, împreună cu bateriile, ar fi fost prea grele pentru lilieci. Echipa condusă de Elena Tena și-a propus ca senzorii să nu depășească 10% din greutatea fiecărui individ, adică între patru și șase grame, pentru a nu le afecta zborul. Au testat alternative timp de aproape un deceniu, observații de la sol, radare sofisticate, dar captarea mișcărilor precise în timpul vânătorii a rămas dificilă până când tehnologia nu a făcut un salt major.
În ultimii ani, miniaturizarea a permis atașarea unor taguri ultraușoare pe 14 exemplare de Nyctalus Iasiopterus, pe parcursul a doi ani. Aceste dispozitive de aproximativ patru grame au înregistrat sunet, altitudine și accelerație pentru câteva ore. Datele obținute au oferit o imagine clară a comportamentului nocturn: sunetele ambientale și rafalele ultrasonice de ecolocație, combinate cu înregistrările de altitudine și accelerație, au permis cercetătorilor să reconstruiască traiectorii rapide, viraje bruște, coborâri în viteză și manevre complexe pe care le execută liliecii în timpul vânătorii.
Rezultatul arată că greater noctule nu se limitează la urmărirea pasivă a păsărilor; ele folosesc interceptări active în zbor, ajustând direcția și viteza pentru a surprinde prada în mișcare. Metoda combină informații auditive obținute prin ecolocație cu corecții aerodinamice precise, măsurate de accelerometre și de senzorii de altitudine, explicând astfel cum animale de doar câteva zeci de grame pot captura păsări mai agile și mai grele.
Această descoperire deschide discuții mai largi: valoarea tehnologiei miniaturizate pentru studiul comportamentului animal, modul în care prădători aparent fragili pot dezvolta strategii sofisticate de vânătoare și limitele pe care mediul nocturn le impune observației științifice. De asemenea, demonstrează că soluția nu este neapărat o cameră mai performantă, ci o combinație de senzori care transformă mișcarea și sunetul în date analizabile. Aceste instrumente pot fi folosite pentru a înțelege și alte specii greu de observat, de la păsări migratoare la lilieci ce folosesc habitate inaccesibile.
Studiul Elenei Tena asupra Nyctalus Iasiopterus scoate în evidență atât ingeniozitatea liliecilor, cât și perseverența cercetătorilor: doi ani de colectare a datelor, experimentare cu echipamente și interpretare atentă a semnalelor pentru a lega comportamentul de fapte. Datele despre sunet, altitudine și accelerație nu sunt doar cifre; ele refac povestea unei vânători în care un animal mic folosește viteză, tactică și ecolocație pentru a compensa dezavantajele fizice.
Exemplul concret al greater noctule și al tagurilor de patru grame arată cât de mult poate avansa înțelegerea noastră când tehnologia răspunde întrebărilor potrivite. Următorul pas ar putea fi compararea acestor tactici cu cele ale altor specii sau evaluarea modului în care schimbările de mediu afectează succesul vânătorilor nocturni. Te-ai întrebat cum ar arăta acele traiectorii vizualizate sau ce altă specie ne va mai surprinde cu o strategie neașteptată?
Fii primul care comentează