De ceva vreme se poartă discuţii despre echilibrul între responsabilitatea fiscală și presiunea politică de a menține servicii și beneficii. Istoria administrației locale din România arată că multe primării și-au extins cheltuielile în anii de creștere, iar acum, când fondurile lipsesc, realitatea se vede diferit: Bolojan afirmă că, în majoritatea unităților administrative, cheltuielile de personal ating între 60 și 90% din buget. Asta înseamnă că, dacă nu poți tăia salariile, singurele locuri unde se poate reduce sunt foarte limitate: încălzirea școlilor, iluminatul public, alte cheltuieli curente. E ca și cum ai încerca să slăbești alegând doar salatele din farfurie, în timp ce porțiile au crescut de ani de zile.
Aduce în discuție și un principiu personal: a crescut într-un sat din Ardeal și nu-i confortabil să-și schimbe tonul de la o zi la alta în dezbaterile publice. Nu vrea să jignească partenerii de coaliție și afirmă că nu a făcut-o nici atunci când a fost criticat în Parlament. Pentru el, responsabilitatea față de ţară primează; indiferent cine ocupă funcția de premier, problemele rămân și trebuie găsite soluții. Cine dorește să le rezolve poate veni la guvernare și să-și asume măsurile necesare, pentru că a fugi de aceste probleme majorește costurile pentru România și pentru cetăţeni.
Premierul oferă exemple concrete: două primării cu aproape același număr de locuitori, una cu 15 angajați și cealaltă cu 25, funcționează la fel de bine sau la fel de prost. Nu este o remarcă menită să încingă spiritele, ci o observație administrativă: extinderea aparatului nu garantează performanță, iar cererile constante pentru fonduri nu pot continua la nesfârșit. Cei care au majorat cheltuielile și trimit memorii la București, vine iarna, avem nevoie de bani pentru încălzire, ar trebui, după părerea lui Bolojan, să-și reducă personalul dacă nu își pot acoperi cheltuielile din resurse proprii. Altminteri, spune el, se periclitează stabilitatea financiară a țării și se riscă amăgirea cetățenilor cu soluții temporare.
Bolojan subliniază că modul în care se desfășoară şedințele de guvern diferă: unele sunt eficiente, altele mai puțin. Nu ascunde faptul că este nevoie de muncă comună și că partidele trebuie să tragă în aceeași direcție pentru a progresa. Esența mesajului său este pragmatică: nu există miracole financiare, există decizii dificile, reduceri și prioritizare. Iar dacă nu sunt propuse soluții clare, criticile rămân doar vorbe care nu umplu niciun cont.
Ilie Bolojan atrage atenția asupra cheltuielilor de personal de 60–90% din bugetul administrației locale și spune că, fără soluții concrete, scutirile și facilitățile nu mai pot continua. Măsurile avansate, precum ajustări de personal sau noi impozite, au fost discutate în coaliție, iar implementarea lor cere coerență. Certurile publice dintre partide nu ajută la recâștigarea încrederii populației, iar orice guvern trebuie să se raporteze realist la resursele disponibile. Dacă doriți, vă puteți gândi care ar fi cele mai eficiente măsuri de optimizare a cheltuielilor locale în comunitatea voastră?
Pe plan politic, Bolojan nu evită tema coaliției. Reamintește că orice partid nemulțumit poate depune moțiune de cenzură și poate forma o majoritate în Parlament, chiar în parteneriat cu AUR, dacă situația o impune. Atrage atenția că disputele publice din interiorul guvernării subminează încrederea oamenilor: cetățenii aşteaptă comportamente consecvente și soluţii realiste, nu mesaje contradictorii. Pentru el, respectul între partenerii de coaliție este o condiție esențială pentru a menține stabilitatea și a recâștiga încrederea publică.
Ilie Bolojan discută despre problemele bugetare și despre ce ar trebui făcut în administraţia publică din România, explicând de ce reducerile nu sunt simple și cum tensiunile din coaliţie afectează încrederea cetăţenilor. Declaraţiile au fost făcute la Antena 3, într-un cadru politic în care partidele îşi reproşează lipsa de soluţii şi ameninţă cu moţiuni de cenzură.
Premierul insistă că nu există bani magici pentru a păstra toate scutirile și facilitățile acordate până acum: dacă ar exista un cont special cu sume suficiente, el le-ar susține, dar realitatea este alta. Reia cererea simplă: spuneți-mi cum adunăm banii, cum facem economii, pentru că reproșurile fără propuneri concrete nu rezolvă nimic. Menționează, de asemenea, că unele măsuri criticate acum, precum impozitul pentru mamele în concediu de creștere a copilului, fuseseră acceptate anterior în coaliție; asta subliniază necesitatea coerenței decizionale.

Fii primul care comentează