Când o centrală nucleară ajunge în centrul unei dispute geopolitice, efectele nu sunt doar politice, ci privesc siguranța a milioane de persoane. Este vorba despre centrala nucleară Zaporojie din sud-estul Ucrainei, cea mai mare din Europa, aflată sub control rusesc din martie 2022, care a fost reconectată la rețeaua electrică după o pauză de aproximativ o lună în care a funcționat pe generatoare diesel de rezervă. Reconectarea a fost posibilă după lucrări de reparație și un armistițiu local temporar mediat de Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
Problema a apărut în septembrie, când centrala a rămas complet deconectată de la rețeaua ucraineană după ce ultima linie de alimentare externă fusese întreruptă. Pentru o instalație nucleară, menținerea unei alimentări continue este esențială, nu doar din motive tehnice, ci de siguranță: sistemele de răcire ale reactoarelor trebuie să funcționeze permanent, iar pierderea sursei externe amplifycă riscurile. Pe durata deconectării, instalația a depins de generatoare diesel, o soluție temporară dar periculoasă pe termen lung.
Conform relatărilor, tehnicienii ruși intenționaseră inițial să lege Zaporojie la rețeaua energetică rusească pe 7 octombrie, un gest prezentat într-un registru propagandistic drept un „cadou de ziua” lui Vladimir Putin. Planul a fost zădărnicit de atacuri ale unor partizani ucraineni asupra stațiilor de transformare din regiunea ocupată, care au deteriorat linia de înaltă tensiune ce ar fi trebuit să conecteze centrala la rețeaua rusă și la zona Mariupol. În lipsa acestei noi legături, autoritățile ruse au decis să repare o linie de 750 kV care traversează Niprul și linia frontului, pentru ca centrala să poată primi alimentare.
Lucrările de reparație au fost realizate și, după un armistițiu local facilitat de AIEA, alimentarea externă a fost restabilită. Administratorii ruși ai centralei au anunțat reluarea furnizării după treizeci de zile în care funcționaseră exclusiv pe generatoare. AIEA a confirmat informația, iar directorul general Rafael Grossi a salutat acest pas ca unul pozitiv pentru siguranța nucleară, dar a subliniat că situația generală rămâne fragilă.
Există dispute privind cauza întreruperii: Ucraina și experți independenți susțin că Rusia ar fi provocat intenționat întreruperea alimentării pentru a justifica reconectarea centralei la propria rețea. Rusia, pe de altă parte, susține că pregătise din timp proceduri tehnice pentru transferul tensiunii din sistemul energetic unificat rus, documente transmise AIEA în iunie. În septembrie, Alexei Lihaciov, directorul Rosatom, a declarat la televiziune că societatea este pregătită să reia producția de energie pentru „teritoriile noastre” și, eventual, pentru Ucraina, dacă vor fi îndeplinite condițiile necesare.
În prezent, cele șase reactoare ale centralei Zaporojie sunt în stare de oprire la rece, adică oprite gradual din motive de siguranță, dar situația rămâne sensibilă: fără o alimentare constantă, sistemele de răcire pot fi puse în pericol, cu riscuri serioase, amintind de precedentul Fukushima. Capturarea centralei de către forțele ruse în martie 2022 a creat o situație fără precedent: o instalație nucleară activă situată efectiv pe linia frontului, expusă la lupte și la deteriorări ale infrastructurii critice.
Această problemă a intrat și în negocierile diplomatice; Zaporojie a fost menționată în discuțiile dintre Donald Trump și Vladimir Putin, iar ideea ca centrala să fie administrată de terți a fost adusă în spațiul public, deși Kremlinul a afirmat că o consideră proprietate rusă. Toate aceste mișcări ilustrează cum securitatea energetică și cea nucleară se suprapun cu strategia militară.
Tensiunea tehnică se suprapune cu una politico-diplomatică: planuri de reconectare, atacuri asupra liniilor electrice, documente transmise AIEA și declarații publice ale Rosatom sau ale liderilor politici. Apar cifre concrete în relatare: treizeci de zile fără alimentare externă, o linie de 750 kV reparată, șase reactoare oprite la rece. Toate acestea conturează riscurile operaționale și implicațiile regionale ale unei centrale strategice aflate pe teritoriu disputat.
Reconectarea după un armistițiu temporar arată că intervențiile internaționale, precum medierea AIEA, pot avea un efect imediat asupra riscurilor imediate. Totuși, rămâne problema pe termen lung: cine controlează o astfel de instalație și în ce condiții poate fi garantată stabilitatea livrării de energie fără a transforma centrala într-un instrument politic sau strategic?
AIEA, Rosatom, forțele ruse și partizanii ucraineni sunt toți actori în această ecuație. Reluarea alimentării a redus un risc imediat, dar nu a eliminat cauzele structurale: infrastructură fragilă, linia frontului traversând coridoare critice, dispute de suveranitate asupra centralei. Exemplele din text, 7 octombrie ca dată propusă pentru reconectare, intervenția AIEA și referințele la 750 kV, rămân puncte de reper pentru înțelegerea situației. Ce se va întâmpla depinde de evoluțiile militare, de deciziile politice și de capacitatea organismelor internaționale de a menține accesul și condiții sigure pentru personalul tehnic.
Cât de mult poate o instalație energetică să modeleze ritmul unui conflict și ce înseamnă asta pentru locuitorii din regiune?
Fii primul care comentează