Argentina sub conducerea lui Javier Milei este tema despre care discutăm: cine sunt actorii, ce evenimente au avut loc și unde se petrec schimbările, în America de Sud, cu repercusiuni vizibile asupra economiei naționale. Amintind de episoade dramatice din istoria monetară a altor țări, de la crizele regionale din anii 1980 la reformele de șoc din diverse părți ale lumii, evoluția recentă a Argentinei ilustrează cât de rapid se pot modifica așteptările publice și piețele financiare.
Javier Milei a preluat puterea într-o țară care venea după o perioadă îndelungată de inflație accelerată, datorii greu de susținut și recesiuni repetate. În doar un an și jumătate, reformele sale au redus semnificativ ritmul inflației și au pus pe un făgaș mai sănătos un buget public care de mult nu mai fusese echilibrat. Măsurile au inclus concedieri masive în sectorul public și tăieri de cheltuieli, ceea ce, teoretic, a produs rezultate macroeconomice remarcabile: inflația lunară a coborât de la 12, 8% la începutul mandatului la sub 2% în ultimele luni, iar birocrația a fost redimensionată. Aceste date au atras imediat atenția economiștilor și politicienilor din alte state în căutare de rețete rapide de stabilizare.
Însă nu este vorba doar despre cifre frumoase pe hârtie. Criticii spun că succesul rapid a venit fără măsuri suficiente pentru consolidarea rezervelor valutare, pentru creșterea credibilității politicii monetare sau pentru construirea unei baze politice stabile care să protejeze reformele pe termen lung. În practică, Argentina rămâne sub un regim bi-monetar: peso continuă să fie moneda oficială, dar dolarul este folosit pe scară largă pentru economii, achiziții mari și investiții. Această dependență de dolar a determinat o parte semnificativă a populației și a investitorilor să se refugieze din peso, punând presiune pe rezerve.
Situația s-a complicat mai ales după ce guvernul a folosit o parte din rezerve pentru a susține cursul de schimb. Potrivit relatărilor, au plecat până la 3 miliarde de dolari din rezervele oficiale doar pentru a tempera fluctuațiile monedei. Când presiunile au crescut, Argentina a recurs la un acord cu Trezoreria SUA, un swap în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari, iar fondurile au fost vândute imediat pe piața locală pentru a stabiliza peso-ul. Intervenția a oferit un răgaz, dar analiștii de la Bloomberg și Financial Times avertizează că această injecție ar fi putut doar amâna problemele, fără a le rezolva fundamental. Deprecierea repetată a monedei chiar și după intervenții sugerează că senzația de stabilitate este fragilă.
Pe plan politic, Milei este mai eficient în adoptarea de măsuri de șoc decât în construirea unei majorități legislative. Partidul său deține sub 15% din locuri în Legislativ, ceea ce îl face vulnerabil în fața opoziției și complică implementarea unor reforme durabile. În același timp, economia a început să se contracte din mai 2025, iar instituțiile de cercetare preconizează o recesiune tehnică. Scandaluri precum cel legat de criptomoneda LIBRA, în care Milei a fost implicat și investigat pentru fraudă, i-au afectat credibilitatea. Astfel de incidente revin în atenție în momente sensibile, cum a fost cererea swap-ului cu SUA înainte de alegerile parlamentare din 26 octombrie.
Impactul social nu poate fi ignorat. Măsurile de austeritate au dus la reduceri ale subvențiilor pentru transport, cantine sociale și medicamente, iar aproape o treime din argentinieni trăiesc sub pragul sărăciei. Tăierile au afectat și sectoare precum asistența socială și cercetarea, ceea ce ridică întrebări despre sustenabilitatea pe termen lung a reformelor dacă acestea nu sunt însoțite de politici care protejează persoanele vulnerabile în timpul ajustărilor bugetare. În plus, vânzarea rezervelor pentru a apăra cursul a subliniat necesitatea consolidării rezervelor valutare, astfel încât banca centrală să poată interveni credibil când este necesar.
Pe scurt, modelul lui Milei arată că reducerile drastice și combaterea rapidă a inflației pot produce rezultate spectaculoase la nivel macroeconomic, dar că, fără rezerve valutare, susținere politică largă și o strategie pe termen lung, aceste succese sunt expuse unui risc considerabil. Economia reală, unde oamenii își plătesc facturile și își păstrează economiile, răspunde diferit față de o balanță bugetară: deprecierea monedei, scăderea veniturilor reale și erosia încrederii pot inversa rapid trendul favorabil.
Argentina ridică în continuare întrebări cheie pentru liderii care privesc modele de liberalizare rapidă: ce tip de rezerve sunt necesare, cum se construiește credibilitatea pe termen lung și ce mecanisme politice trebuie create pentru ca reformele să nu se destrame sub presiunea șocurilor sociale. Există lecții și pentru România și alte state cu probleme similare: performanțele macroeconomice bune nu sunt suficiente fără o strategie coerentă de consolidare a rezervelor valutare, de construire a unei majorități politice care să susțină reformele și de atenție la impactul social al tăierilor.
The New York Times, Financial Times și Bloomberg au semnalat aceste riscuri, reducerea inflației și echilibrarea bugetului sunt realizări notabile, dar nu pot reprezenta soluții finale atât timp cât nu există un plan pentru politica valutară și pentru consolidarea rezervelor. Un swap de 20 de miliarde de dolari poate salva temporar cursul, dar nu înlocuiește o politică valutară coerentă sau rezervele necesare pe termen lung. Alegerile parlamentare și evoluția economică din lunile următoare vor arăta dacă aceste măsuri au fost doar o soluție temporară sau începutul unei reforme sustenabile.
Javier Milei rămâne, prin suișurile și coborâșurile sale, un exemplu relevant pentru cei care urmăresc reforme rapide într-o economie fragilă. Rămâne de văzut dacă Argentina va transforma câștigurile pe termen scurt în stabilitate durabilă sau dacă va recurge din nou la intervenții externe și politici care amână deciziile dificile. Cum vedeți: care elemente din povestea Argentinei vi se par cele mai importante pentru a evita derapaje similare în alte țări?
Fii primul care comentează