Muzica a însoțit mereu picturile și scrierile sale ca o prezență constantă: expoziția Kandinsky, La musique des couleurs, prezentă la Philharmonie de Paris până pe 1 februarie 2026, pune în prim-plan legătura strânsă dintre sunet și culoare în creația lui Vasili Kandinsky. Această legătură nu e doar un detaliu biografic; este firul roșu care unește partiturile, discurile, cărțile, instrumentele și aproape 200 de lucrări ale artistului expuse aici, arătând cât de centrală a fost muzica în viața și practica sa artistică.
Proiectul expozițional, realizat în colaborare cu Centre Pompidou, dezvăluie un veritabil cabinet imaginar al pasiunii muzicale a lui Kandinsky. Aici se află partiturile pe care le-a colecționat, broșurile și volumele muzicale care i-au modelat gustul estetic, discuri și fotografii cu prieteni muzicieni, obiecte care nu sunt simple accesorii, ci elemente esențiale ale universului său artistic. În același timp, picturile și desenele sale intră în dialog cu proiectele scenice, cu poeziile care caută „sunetul pur” al cuvântului și cu Almanahul Blaue Reiter, toate contribuind la ideea unei unități între artă vizuală și sonoră.
Vizitatorii întâmpină o abordare incluzivă: expoziția oferă imagini tactile și un traseu sonor audio-descris pentru persoanele cu dizabilități, ceea ce transformă vizita într-o experiență accesibilă și atent concepută, nu doar din punct de vedere estetic, ci și funcțional. E semnificativ că lucrările împrumutate de la Centre Pompidou, instituție aflată într-un amplu program de renovare, sunt puse în dialog cu colecții internaționale pentru a reconstitui atmosfera în care ideile lui Kandinsky au luat formă.
Născut în 1866 și activ până în 1944, Vasili Kandinsky (cunoscut și ca Wassily sau Vasily) rămâne o personalitate esențială în istoria artei moderne. A fost atât creator, cât și teoretician, unul dintre promotorii formelor non-reprezentative care au schimbat traiectoria picturii în prima jumătate a secolului XX. Evoluția sa artistică nu se poate înțelege fără relațiile și locurile pe care le-a traversat: întâlnirile cu artiști, muzicieni, poeți și alți creatori au alimentat o viziune transnațională și experimentală. De la Rusia la Germania și, în cele din urmă, la Franța, frecventele sale mutări, adesea provocate de tulburările sociopolitice ale epocii, i-au modelat sensibilitatea și practica, transformând dezrădăcinarea într-o sursă de reinvenție creativă.
Imaginea lui Improvisation 3 din 1909, împrumutată de la Centre Pompidou, exemplifică această întâlnire între ritm și culoare: compozițiile sale par să aibă un tempo propriu, susținute de o teorie estetică care a căutat mereu echivalențe între sunet și imagine. Expoziția de la Philharmonie nu se rezumă la expunerea de obiecte; ea propune o interpretare culturală: muzica nu este doar un ornament, ci o componentă integrantă a limbajului vizual al lui Kandinsky.
Almanahul Blaue Reiter, proiectele scenice și colecția de partituri relevă o preocupare concretă pentru integrarea artelor și dialogul interdisciplinar, preocupări care astăzi par firești, dar la vremea lor erau inovatoare. Experiența de la Philharmonie oferă ocazia de a vedea cum un artist a transformat inspirația muzicală în formule vizuale care continuă să influențeze modul în care înțelegem arta abstractă.
Expoziția demonstrează, prin cifre și obiecte, că muzica a fost mai mult decât o pasiune: a constituit pentru Kandinsky un instrument teoretic și practic. Dacă te interesează legătura dintre sunet și imagine, sau pur și simplu vrei să descoperi cum s-a cristalizat o parte esențială a artei moderne, Kandinsky, La musique des couleurs la Philharmonie de Paris rămâne o destinație relevantă până în februarie 2026. Ce element al expoziției ți-ar plăcea să vezi: partiturile sale, discurile din colecție sau tablourile care par să cânte?
Fii primul care comentează