Primarul interimar al Capitalei, Stelian Bujduveanu, a fost invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, unde a abordat problema gestionării Bucureștiului, modul de administrare a veniturilor și repartizarea responsabilităților între Primăria Generală și primăriile de sector, precum și situația termoficării și a CET-urilor. El susține că orașul ar trebui lăsat să-și gestioneze problemele autonom și atrage atenția asupra unor dezechilibre financiare care limitează capacitatea Primăriei Generale de a realiza investiții majore.
Discuția pornește de la tema descentralizării și de la modul în care au fost preluate (sau nu) serviciile energetice. Bujduveanu afirmă că Bucureștiul este practic singurul mare oraș din România care nu a preluat CET-urile care furnizează apă caldă, situație ce plasează Primăria Generală într-o poziție defavorabilă: o companie controlată de Ministerul Energiei rămâne creditor și, în plus, obține venituri suplimentare vânzând energie pe piața liberă, aproape 600 MW anual, potrivit declarațiilor sale. Asta arată că problema nu este doar administrativă, ci și legată de fluxurile financiare și controlul asupra infrastructurii esențiale. Mesajul central este clar: dacă statul sau Guvernul nu permit Capitalei să-și exercite atribuțiile fără intervenții externe, problemele sistemice nu vor fi rezolvate.
În privința veniturilor, primarul interimar explică că o parte importantă din taxele și impozitele plătite de bucureșteni rămâne la nivelul sectoarelor. El oferă cifre pentru a ilustra dezechilibrul: există aproximativ 5 miliarde lei încasate direct de primăriile de sector, plus circa 10 miliarde lei din impozitul pe proprietăți care sunt repartizate 50-50 între Primăria Capitalei și sectoare. În practică, primăriile de sector colectează taxele pe proprietate și își alcătuiesc astfel bugete proprii, în timp ce Primăria Generală depinde de alocări lunare de la bugetul de stat, fără resurse proprii suficiente. Pe scurt, spune el, Primăria Capitalei nu dispune de un „colector” financiar solid și, prin urmare, nu poate finanța proiectele majore din competența sa.
Un alt punct discutat este decizia privind nivelul taxelor: Bujduveanu explică că nivelul taxelor și impozitelor este stabilit de Consiliul General și de Primăria Capitalei, însă banii sunt în mare parte colectați la nivelul sectoarelor. Aceasta generează o incongruență administrativă în care marile servicii publice, transportul în comun, termoficarea, urbanizarea și investițiile majore în infrastructură, rămân responsabilitatea Primăriei Generale, dar fără resurse suficiente pentru a le susține. El mai adaugă că, prin modul în care s-au transferat responsabilitățile și veniturile, intenția descentralizării a fost deturnată: sectoarele aleg acum ce vor să administreze, iar Primăria Generală așteaptă alocările bugetare.
Tonul intervenției este unul de avertisment administrativ: fără clarificarea fluxurilor financiare și fără preluarea controlului asupra unor componente strategice, precum producerea agentului termic, problemele sistemice ale Capitalei nu se vor soluționa. Exemplul CET-urilor și al companiei deținută de Ministerul Energiei ilustrează cum structurile rămase în afara administrării locale pot genera costuri și pot diminua capacitatea bugetară a Primăriei Generale. De asemenea, această stare afectează coerenta planificare a investițiilor urbane, pentru că autoritățile locale nu dispun de toate pârghiile financiare necesare.
Privind în ansamblu, apare o tensiune între idealul descentralizării, menit să aducă responsabilitate și eficiență la nivel local, și realitatea instituțională în care veniturile și responsabilitățile nu sunt sincronizate. Bujduveanu ridică o problemă de guvernanță urbană: când colectarea banilor se face la un nivel, iar marile cheltuieli rămân la altul, apar blocaje. Acest fapt are consecințe practice: modernizarea transportului în comun, reabilitarea rețelelor de termoficare și proiectele de urbanizare nu pot progresa fără surse sigure de finanțare și fără un cadru clar de responsabilitate.
În încheiere sunt reluate temele principale: CET-urile, cele 5 miliarde încasate la nivel de sector, repartizarea 50-50 a celor 10 miliarde din impozitul pe proprietăți și lipsa unui colector financiar pentru Primăria Capitalei. Aceste elemente indică un design instituțional problematic care necesită soluții concrete, cum ar fi realocarea responsabilităților sau modificări legislative pentru a armoniza veniturile cu cheltuielile. Dacă această structură nu este corectată, orașul riscă să rămână blocat în lucrări neterminate sau în servicii subfinanțate, iar bucureștenii vor resimți efectele în viața de zi cu zi, la căldură, transport sau ritmul investițiilor publice. Crezi că soluția constă în transferul CET-urilor către Primăria Capitalei, în schimbarea modului de repartizare a impozitelor sau într-un alt tip de reformă administrativă?
Fii primul care comentează