Mihai Gruia Sandu rămâne un nume cunoscut pe scenele și pe ecranele din România, dar nu dorește să se pună în fruntea instituțiilor. Actorul, al cărui parcurs profesional începe în 1983 și cuprinde peste 50 de filme și seriale, a declarat într-o emisiune că nu are intenția de a deveni director de teatru și că evită orice ispita puterii care i-ar putea altera identitatea artistică. A povestit că i s-au făcut oferte pentru conducerea unor instituții, însă le-a refuzat, motivând că odată cu puterea apare senzația că ești cineva, iar asta îl neliniștește. A mai spus că a observat mulți actori importanți care, odată ajunși directori, au pierdut din forța interpretativă: e o capcană pe care nu vrea să o accepte.
Chiar având un repertoriu impresionant, Mihai Gruia Sandu afirmă ferm că nu vrea să fie în centrul atenției: nu urmărește roluri principale și nu dorește să se impună în față. E o atitudine rară într-o industrie în care mulți urmăresc vizibilitatea ca pe o monedă de schimb. El pare să prefere meseria făcută corect, disciplina scenică și munca în echipă, nu funcțiile care pot schimba prioritățile artistice.
Publicul român îl recunoaște din seriale precum Sacrificiul sau Umbre, dar și din filme ca Sunt o babă comunistă (2013), Ultimul corupt din România (2012, regia Sergiu Nicolaescu) și Funeralii Fericite (2013), semnat de Horațiu Mălăele. Pe lângă prezența constantă în producții autohtone, Sandu a jucat și în filme internaționale: Sherlock Holmes (2002), Return of the Living Dead (2005), Incubus (2005) și Blood and Chocolate (2007). Nu îi lipsește nici experiența scenică: s-a remarcat în spectacole la Bulandra, Teatrul Mic sau Metropolis și a susținut reprezentații în orașe precum Paris, în Elveția, Belgia, SUA, în America de Sud sau Canada. Pe lângă statutul de actor, are și activități în regie, dramaturgie și predare universitară, fiind profesor universitar doctor la UNATC.
Decizia sa de a evita fotoliile de director reflectă o tensiune binecunoscută în mediul teatral: administrarea instituțiilor culturale necesită competențe manageriale care pot intra în contradicție cu libertatea creativă. Nu sunt rare cazurile în care actori recunoscuți au renunțat la intensitatea interpretării pentru a gestiona hârtii și bugete. Sandu pare hotărât să-și păstreze neatinsă identitatea profesională, preferând continuarea actului artistic și a activității pedagogice în locul autorității manageriale.
Mihai Gruia Sandu nu își dorește directoratul și preferă rolurile secundare, iar parcursul său, de la filme precum Sherlock Holmes și Sunt o babă comunistă la spectacole la Bulandra și cursuri la UNATC, arată clar ce a ales să pună pe primul loc. Crezi că mai mulți artiști ar trebui să îi urmeze exemplul și să refuze pozițiile administrative pentru a-și conserva libertatea creativă?
Fii primul care comentează