CCR a pronunțat pe 8 octombrie favorabil pentru două dintre legile din al doilea pachet de măsuri bugetare, amânând însă decizia privind cele mai sensibile două pentru 20 octombrie. Esența e clară: cine, ce și unde, guvernul României a înaintat Curții cinci proiecte menite să întărească bugetul și funcționarea instituțiilor de stat, iar hotărârile CCR apar pe fundalul unei evaluări europene imediate, la Ecofin, programată pe 10 octombrie.
Istoria recentă e presărată cu astfel de verificări constituționale: executivul caută stabilitate fiscală după primul pachet adoptat în iulie, iar acum urmărește al doilea val de măsuri care vizează instituțiile publice, de la reglementatori de piață și companii de stat, la sistemul de sănătate, sistemul public de pensii și ANAF. Cele două legi deja avizate permit demararea unor reforme concrete: reorganizarea întreprinderilor de stat și reforma sănătății, după cum a subliniat premierul Ilie Bolojan. El a remarcat că, odată cu aceste două decizii, trei din cele cinci acte normative au trecut testul constituțional, alăturându-se și legii privind autoritățile cu finanțare proprie, validată luna trecută.
Rămân însă în așteptare două dosare sensibile. Primul este legea care schimbă regimul de pensionare al magistraților, incluzând aspecte legate de plata și vârsta de pensionare, o temă cu impact direct asupra independenței și funcționării sistemului judiciar. Al doilea e pachetul de amendamente fiscale, care include între altele controversata taxă pe afiliere. Amânarea deciziei pentru 20 octombrie, cel puțin după informațiile disponibile, nu pare să pună sub semnul întrebării evaluarea de la Ecofin, dar întârzierea relevă fragilitatea negocierilor politice în coaliție.
Negocierile din interiorul partidelor aflate la guvernare au fost lente și, în termeni de reforme substanțiale, rezultatele pachetului doi sunt modeste. Această evoluție generează îngrijorări: atât privind capacitatea coaliției de a menține consolidarea fiscală pe termen lung, cât și privitoare la voința politică de a implementa reforme structurale profunde. Un exemplu clar al tensiunilor este disputa legată de legea pentru administrația locală: guvernul intenționase inițial includerea unei a șasea legi în pachet, menită să reglementeze administrația locală, dar partidele principale, influențate de reprezentanții locali care beneficiază de actuala structură, au blocat reformele. Discuțiile urmează să se reia pe 13 octombrie, însă PSD încearcă să promoveze o variantă mai blândă față de propunerea premierului Bolojan, care cere obiective clare pentru reducerea numărului de angajați în administrația locală.
Tensiunile au crescut și după OUG 52/2025, o ordonanță de urgență care suspendă, până la sfârșitul anului, achizițiile de bunuri și servicii în unitățile administrativ-teritoriale. Partidele au susținut că ordonanța afectează funcțiile esențiale ale administrației locale, iar premierul a anunțat intenția de a o modifica. Situația adaugă complexitate: pe de-o parte este necesară disciplina bugetară, pe de altă parte există riscul ca blocajele procedurale să paralizeze servicii publice vitale.
Contextul european e important: pachetul din iulie e considerat, în linii mari, suficient pentru a asigura consolidarea fiscală necesară pentru 2026, iar pachetul doi vizează mai degrabă stabilitatea pe termen lung. Totuși, felul în care sunt negociate și implementate reformele interne va determina dacă aceste măsuri rămân simple declarații sau se transformă în schimbări durabile. Reforma companiilor de stat și cea din sănătate pot genera eficiență, dar rămâne de văzut dacă reformele mai sensibile, pensiile magistraților, modificările fiscale, vor fi aprobate fără compromisuri semnificative.
Decizia CCR din 8 octombrie și amânarea pentru 20 octombrie scot în evidență un paradox al politicii românești: reformele necesare pentru stabilitate pe termen lung amplifică disputele politice pe termen scurt. Exemple concrete menționate sunt: pachetul bugetar din iulie, OUG 52/2025, data de 10 octombrie pentru Ecofin, întâlnirea de negocieri programată pentru 13 octombrie, precum și numele premierului Ilie Bolojan. E clar că reformele implică costuri politice și jocuri de influență între guvern și partide. Urmările depind nu doar de hotărârile CCR, ci și de măsura în care partidele sunt dispuse să cedeze pentru a duce la îndeplinire modificările promise.
Sunt curios ce părere ai despre ritmul și direcția acestor reforme?
Fii primul care comentează