De ani buni, misiunile NASA care cercetează Luna și Marte au devenit elemente familiare în peisajul științific al SUA, iar acum ele sunt din nou în mijlocul unei dispute bugetare care afectează personalul din spatele instrumentelor. Este vorba despre THEMIS, două sonde care cartografiază câmpul magnetic lunar, despre MAVEN, care examinează atmosfera superioară a lui Marte din 2014, și despre alte misiuni operaționale spațiale care riscă să rămână fără finanțare în urma propunerilor bugetare ale administrației.
THEMIS, condusă de Vassilis Angelopoulos de la UCLA, a primit pentru anul fiscal 2026 o finanțare parțială. Pe hârtie pare rezonabil, dar Angelopoulos atrage atenția că realitatea e mai dură: reducerile episodice duc la pierderi de personal științific și la incapacitatea de a valorifica pe deplin investițiile tehnologice de miliarde de dolari. Practic, echipele care mențin funcționale și interpretează date vitale încep să fie defundate, ceea ce diminuează randamentul științific al programelor deja plătite.
Pentru a oferi cifre concrete, Planetary Society estimează că misiunile deja lansate pe care administrația Trump a propus să le oprească au însumat aproximativ 12 miliarde de dolari cheltuiți pentru proiectare și construcție. Un calcul al celor de la Ars arată că operarea acestor misiuni costă contribuabilii mai puțin de 300 de milioane de dolari pe an, adică între 1% și 2% din bugetul anual al NASA. Așadar, nu e vorba de sume enorme în termeni absoluți, dar impactul asupra științei și asupra capitalului uman este substanțial.
Susținătorii programelor științifice NASA s-au mobilizat la Capitoliu pentru a atrage atenția asupra riscului. Angelopoulos observă că presiunea publică și reacția comunității științifice par să fi influențat deciziile Camerei Reprezentanților, dar subliniază că deja au avut loc pierderi: chiar dacă finanțarea ar fi restaurată, oamenii care au părăsit proiectele sau ale căror posturi au fost eliminate nu pot fi readuși peste noapte.
Sunt și temeri legale: unii cercetători se tem că, deși Congresul ar aproba un buget pentru aceste programe, administrația ar putea totuși să rețină cheltuirea fondurilor. Bruce Jakosky, fost investigator principal al misiunii MAVEN, salută faptul că NASA își face planuri presupunând că va primi bugetul adoptat de Cameră, dar avertizează asupra unei capcane. Semnarea unei legi bugetare nu garantează automat cheltuirea banilor. Dacă administrația decide să nu elibereze sumele legal alocate, proiectele pot rămâne fără finanțare efectivă. Iar această incertitudine prelungită pe durata anului fiscal afectează moralul echipelor.
Evident rămâne tensiunea dintre investițiile majore deja realizate și deciziile politice care pot diminua beneficiile acelor investiții. Nume precum Vassilis Angelopoulos și Bruce Jakosky, misiuni precum THEMIS și MAVEN și sumele menționate, 12 miliarde pentru construcție, sub 300 de milioane pe an pentru operare, devin repere concrete într-o dezbatere despre prioritizarea științei spațiale. Rămâne de văzut dacă presiunea publică și intervențiile din Congres vor fi suficiente pentru a menține active echipele și programele, sau dacă birocrația și deciziile executive vor continua să creeze incertitudine.
MAVEN și THEMIS ilustrează clar cum deciziile bugetare afectează atât hardware-ul aflat în spațiu, cât și oamenii care-l operează. Crezi că presiunea publică și lobby-ul științific pot stopa astfel de reduceri pe termen lung?
Fii primul care comentează