Povestea crapului asiatic se întinde până la graniţa dintre Canada şi Statele Unite, unde autorităţile, oamenii de ştiinţă şi politicienii se mobilizează pentru a stopa extinderea unei specii invazive care pune în pericol Marile Lacuri. De la primele introduceri în acvacultură în anii 1970 şi până la capturile recente din afluenţi, problema a evoluat treptat şi acum atrage atenţia nu doar a biologilor, ci şi a liderilor politici din ambele ţări.
Crapul asiatic a fost introdus în Statele Unite în anii 1970 ca o soluţie pentru controlul algelor în bazinele de acvacultură. Probabil că, profitând de inundaţii şi canale de legătură, s-a strecurat spre nord şi s-a stabilit treptat în noi ecosisteme. De atunci s-a răspândit constant şi a devenit renumit pentru apetitul său exagerat faţă de plantele şi organismele mici din apă. Trisiah Tugade, biolog acvatic implicat în programul canadian de monitorizare, afirmă pe şleau că aceşti peşti sunt practic nişte maşini devoratoare, o imagine deloc liniştitoare pentru cei care depind de sănătatea lacurilor.
Pe râul Grand, afluent al Lacului Erie, echipe de cercetare canadiene inspectează locurile unde crapul asiatic s-ar putea reproduce: ape mai calde, mai puţin adânci şi bogate în vegetaţie. Metoda folosită este pescuitul electric, o tehnică care provoacă doar un efect temporar de ameţeală la peşti, permiţând identificarea şi capturarea pentru studiu. Specimenele sunt măsurate şi apoi eliberate, dacă nu sunt considerate invazive. De când programul a început în 2012, autorităţile canadiene au prins doar câteva zeci de crapi asiatici în apele lor, dar semnalele de alarmă rămân serioase.
Cazurile timpurii au atras atenţia comunităţii locale: pescarul profesionist James Hall din Lacul Erie povesteşte cum a prins unul dintre primii indivizi şi, neştiind ce este, l-a păstrat în gheaţă şi a anunţat autorităţile. De atunci, lanţul de raportare şi monitorizare a devenit esenţial. Problema este că aceşti peşti pot depune sute de mii de icre şi se pot reproduce de mai multe ori pe an, iar încă din primul an de viaţă devin prea mari pentru mulţi prădători locali. Asta înseamnă că populaţiile pot creşte rapid şi pot modifica structura lanţului trofic.
Răspândirea lor în apele râului Illinois a alimentat îngrijorări serioase: dacă crapul asiatic se stabileşte definitiv în Marile Lacuri, consecinţele ar fi profunde pentru cel mai mare rezervor natural de apă dulce din lume. Specialişti precum Mike Shriberg de la Universitatea Michigan vorbesc despre dezastrul ecologic pe care l-ar provoca o invazie reuşită. Tocmai de aceea, lupta împotriva speciei a strâns un sprijin bipartizan în Statele Unite, fiind de interes pentru state-cheie precum Michigan, Ohio şi Pennsylvania. Problema pare să unească tabere politice care în mod normal sunt adesea în dezacord. Din partea Casei Albe, în mai 2025, o notă semnată de Donald Trump a reiterat angajamentul de a combate ameninţarea economică şi ecologică reprezentată de aceşti crapi, gest primit favorabil de părţile implicate.
Totuşi, tensiunile politice dintre Washington şi Ottawa complică contextul. Discuţii privind revizuirea tratatelor care guvernează gestionarea Marilor Lacuri şi chiar ameninţări cu măsuri dure între cele două state vecine au creat un climat de incertitudine. Mike Shriberg subliniază că ostilitatea diplomatică ar putea periclita colaborarea necesară pentru a ţine sub control răspândirea speciei. Şi asta în condiţiile în care, dacă crapul asiatic s-ar stabili definitiv în lacuri, eradicarea ar deveni probabil imposibilă, cu efecte imprevizibile asupra ecosistemelor şi economiilor locale.
Întrebarea care rămâne este cât de bine pot colabora oamenii de ştiinţă, decidenţii politici şi administraţiile statale într-un context geopolitic tensionat. Elementele concrete din text, Lacul Erie, râul Grand, pescuitul electric, capturarea doar a câtorva zeci de crapi de la lansarea programului în 2012 şi nota Casei Albe din mai 2025, indică existenţa eforturilor, dar depind de cooperare continuă. Rămâne de văzut cum arată planurile pe termen lung pentru monitorizare, comunicare şi intervenţie rapidă.
Crezi că problemele ecologice transfrontaliere, precum invazia crapului asiatic, pot fi gestionate eficient fără un climat politic stabil între guverne?
Fii primul care comentează