De la discuţii parlamentare la conversaţii la o cafea, tema reformei administrative a revenit în actualitate: Mihai Fifor critică bilanţul primelor 100 de zile ale guvernului condus de Nicolae Ciucă Bolojan (presupunând că este vorba despre Bolojan), afirmând că măsurile prezentate nu reprezintă o reformă, ci austeritate îndreptată spre angajaţii publici. Istoria reformelor administrative arată că schimbările reale necesită politici pe termen lung, transparenţă şi implicare locală; afirmaţiile recente, potrivit lui Fifor, par mai mult retorică decât acţiuni concrete, iar românii resimt deja impactul financiar.
Fifor detaliază ceea ce nu funcţionează: economia ar fi încetinită, inflaţia rămâne la două cifre, deficitul bugetar nu s-a redus, iar populaţia resimte creşteri de taxe, scăderi de venituri şi ameninţări de concedieri. Critica sa vizează pachetul de măsuri care ar urma să ducă la disponibilizarea a 13.000 de angajaţi din sectorul public, pentru o economie estimată la 1, 15 miliarde de lei, adică aproximativ 0, 06% din PIB. Pentru Fifor, acest efect este neînsemnat în raport cu amploarea problemei: el menţionează evaziunea fiscală de peste 160 de miliarde de lei, considerată neadresată de guvernul actual. Pe scurt, spune el, se taie în locuri vizibile, în loc să se abordeze cauzele majore ale dezechilibrului bugetar.
Tonul critic vizează şi felul în care ar trebui realizată reforma administraţiei: nu prin măsuri impuse de sus care provoacă haos, ci prin decizii asumate la nivel local, cu respect pentru oameni şi pentru realităţile de pe teren. Fifor argumentează că prioritatea reală ar trebui să fie combaterea marii evaziuni şi stimularea economiei reale, prin investiţii, producţie şi sprijin pentru mediul de afaceri. Fără aceste direcţii, avertizează el, România riscă o spirală a austerităţii şi a sărăcirii, mai ales în prag de iarnă, când nesiguranţa din instituţii devine resimţită direct de cetăţeni.
Mesajele lui conţin şi o notă umană: angajaţii publici afectaţi sunt descrişi ca persoane care muncesc cinstit şi din greu pentru ziua de mâine, iar măsurile anunţate, în opinia sa, nu le oferă alternative reale. Fifor mai susţine că nici la nivel central, nici la nivel local nu se ştie ce vor produce orgoliul şi încăpăţânarea premierului, iar această incertitudine instituţională, spune el, este devastatoare pentru oameni.
Fifor rezumă astfel evaluarea celor 100 de zile: o reformă invocată în discursuri, dar în practică austeritate şi nesiguranţă. El mai subliniază că schimbările autentice cer responsabilitate, soluţii orientate spre combaterea evaziunii şi măsuri concrete pentru relansarea economiei reale.
Cele concrete care revin în acest schimb de replici politice sunt: cei 13.000 de concediaţi propuşi şi suma de 1, 15 miliarde de lei, evaziunea estimată la peste 160 de miliarde şi ideea unei reforme realizate la nivel local. Ce tip de reformă vi se pare mai potrivită: tăieri centralizate sau măsuri locale, asumate?
Fii primul care comentează