Când porțile trecutului se redeschid, curiozitatea devine aproape inevitabilă. Mormântul faraonului Amenhotep al III-lea, unul dintre cele mai impunătoare din Valea Regilor, și-a deschis din nou accesul în Luxor după mai bine de două decenii de restaurări complexe, readucând în atenție un fragment de istorie egipteană veche de peste 3.000 de ani.
Identificat și documentat de arheologii francezi încă din 1799, mormântul a trecut printr-un amplu și delicat proces de refacere, necesar din cauza degradărilor acumulate de-a lungul veacurilor. Mohamed Ismail Khaled, directorul Consiliului Suprem al Antichităților, a declarat la redeschidere că au fost necesare peste două decenii de muncă meticuloasă pentru a restaura și proteja frescele și structura. Intervențiile au fost sprijinite de guvernul japonez și de UNESCO, semn că păstrarea patrimoniului mondial cere adesea resurse și colaborări internaționale.
Interiorul mormântului impresionează prin dimensiuni și ornamentație: săpat într-un deal pe malul vestic al Nilului, vizavi de Luxor, întregul este acoperit de fresce pe fundal albastru, unele dintre cele mai rafinate picturi murale păstrate din dinastia a XVIII-a, notează UNESCO. Vizitatorii vor găsi acum scări și pasarele noi din lemn care facilitează accesul în camera funerară. Sarcofagul de granit al lui Amenhotep, masiv și gravat cu hieroglife, a rămas pe poziție; fiind prea greu pentru a fi relocat, continuă să vegheze încăperea, asemenea unui paznic de piatră cu povești vechi.
Amenhotep al III-lea a urcat pe tron în adolescență și a condus aproape patru decenii, până în jurul anului 1349 î.Hr., când a murit la aproximativ 50 de ani. Epoca sa a fost marcată de prosperitate, stabilitate și o puternică amprentă artistică, trăsături reflectate în opulența mormântului și în celelalte monumente ce îi poartă numele. Necropola de la Teba, unde se află acest mormânt, a servit drept loc de odihnă pentru faraoni, regine, preoți și scribi regali între secolele al XVI-lea și al XI-lea î.Hr.
De-a lungul timpului, săpăturile efectuate de echipe franceze și britanice (în 1799 și 1915) au scos la lumină multe obiecte funerare care, din păcate pentru contextul lor inițial, au fost dispersate. Fragmente din patrimoniu au ajuns în mari muzee: figurine fragede au plecat la Muzeul Luvru din Paris, altele la Metropolitan Museum din New York, iar unele s-au regăsit la castelul Highclere din Marea Britanie. Studiul Universității Waseda din Japonia consemnează această dispersie, un fenomen frecvent în istoria descoperirilor din secolele trecute, când artefactele au fost ușor direcționate către colecții străine.
În schimb, mumia și sarcofagul lui Amenhotep se află astăzi la Muzeul Național al Civilizației Egiptene din Cairo, iar statui colosale ale faraonului, alături de reprezentări ale soției sale, sunt expuse la Muzeul Egiptean din Piața Tahrir și la Marele Muzeu Egiptean (GEM). În proximitatea mormântului, Amenhotep a construit templul Kom el-Hettân, un complex impunător afectat de inundațiile Nilului de-a lungul timpului, dar care încă păstrează doi coloși de granit ce atrag privirile vizitatorilor și cercetătorilor.
Redeschiderea mormântului din Valea Regilor reamintește importanța conservării și felul în care patrimoniul antic continuă să povestească despre putere, artă și transformări geopolitice. Amenhotep al III-lea rămâne prezent în colecțiile din Cairo, Paris și New York prin artefacte și statui; mormântul său din Luxor oferă acum publicului fresce restaurate și un sarcofag impresionant. După cum arată aceste date, cooperarea internațională, inclusiv sprijinul Guvernului Japoniei și al UNESCO, a fost crucială pentru readucerea acestui monument în circuitul vizitabil.
Mormântul lui Amenhotep al III-lea subliniază că lucrările de conservare pot dura decenii și că artefactele pot fi răspândite geografic, dar există eforturi ferme de a reuni, conserva și expune moștenirea. Tu ce părere ai: merită efortul internațional pentru a readuce astfel de situri în circuitul turistic și științific?
Fii primul care comentează