Traian Băsescu discută despre un atac îndreptat împotriva României și Republicii Moldova, pe care îl atribuie Moscovei, și pune sub semnul întrebării modul diferit în care cele două state au făcut față unor atacuri hibride. Fostul președinte compară rezultatele politice de la Chișinău cu cele de la București și ridică îndoieli privind capacitatea instituțiilor de securitate din România.
Băsescu afirmă că, anul trecut, în Republica Moldova, Maia Sandu a câștigat un al doilea mandat, iar referendumul a confirmat parcursul european, în pofida unor atacuri pe care le consideră la fel de puternice ca cele împotriva României. El contrastează această reziliență cu ceea ce a descris ca o prăbușire a procesului la noi: aici alegerile au trebuit anulate. Observația depășește un simplu rezultat electoral; evidențiază modul în care societățile și instituțiile reacționează la presiunile externe de tip hibrid.
Fostul președinte atrage atenția asupra paradoxului: deși România are mai multe și, în opinia lui, mai puternice servicii de informații, SRI, SIE și direcția de informații a Armatei, aceste structuri nu ar fi reușit să asigure încheierea alegerilor. El notează și că structurile de securitate din Republica Moldova au avut, la un moment dat, legături sau pregătire în fosta Uniune Sovietică, dar, în ciuda acestui trecut, Moldova ar fi reacționat mai eficient la atacurile hibride decât România.
Afirmațiile lui Băsescu deschid dezbaterea despre natura războiului hibrid: nu este vorba doar despre influență mediatică sau infiltrări, ci și despre capacitatea statului de a proteja procesele democratice. Întrebarea sa retorică, de ce moldovenii au rezistat și noi nu, cheamă la o analiză mai largă a instituțiilor, a pregătirii pentru amenințări asimetrice și a coeziunii civice. Totodată, observația referitoare la serviciile de informații pune în discuție coordonarea între agenții și suficiența măsurilor preventive, nu doar a celor reactive.
Traian Băsescu scoate în evidență un contrast politic și instituțional între două state vecine și sugerează că succesul în fața tacticilor hibride depinde de mai mulți factori: strategiile de protecție a procesului electoral, mobilizarea societății și eficiența serviciilor de informații. Când sunt în joc alegeri și integritatea lor, nu contează numai mărimea și dotarea instituțiilor; contează și felul în care acestea cooperează, comunică cu cetățenii și anticipează amenințările. Un exemplu elocvent rămâne validarea referendumului pentru vectorul european în Republica Moldova și anularea alegerilor în România, două rezultate care evidențiază moduri diferite de a răspunde aceleiași presiuni.
Traian Băsescu amintește de Maia Sandu, de anul trecut, și de existența SRI, SIE și a direcției de informații a Armatei. Considerați că problema ține mai mult de organizarea internă a serviciilor sau de gradul de acceptare socială a mesajelor pro-europene?
Fii primul care comentează