Familia Hitler a rămas multă vreme un subiect învăluit în tăcere și suspiciuni, iar povestea rudelor apropiate, de la tatăl Alois la nepotul William Patrick și fiii săi din Long Island, dezvăluie dinamica rușinoasă și complicată a unei familii care a încercat să rămână ascunsă în umbra istoriei. Vom urma firul evenimentelor care leagă Viena, Liverpool, Berlin, New York și Patchogue, păstrând toate datele esențiale și adăugând context pentru cititorul curios.
Alois Hitler, tatăl vitreg al lui Adolf, a avut un destin social mai puțin remarcabil, dar cu ecouri care au afectat generațiile următoare. Născut la Viena în 1882, Alois era cu opt ani mai în vârstă decât fiul său mai celebru și, din dorința de a-i asigura educația, mama sa vitregă l-a îndemnat să-i ofere fiului resurse pentru studii de inginerie, o opțiune pe care Alois însuși nu a putut să o urmeze. În loc de o carieră tehnică, s-a mulțumit cu slujbe mărunte; a suferit două condamnări pentru furt, după care a emigrat în Irlanda, căutând o alternativă la viața din Austro-Ungaria.
În Irlanda a cunoscut-o pe tânăra Irin Bridget Dowling; s-au căsătorit în secret pe 3 iunie 1910 și s-au stabilit la Liverpool. Din această uniune s-a născut William Patrick Hitler pe 12 martie 1911. Căsătoria celor doi nu a fost stabilă din punct de vedere economic sau sentimental, iar încercările lui Alois de a porni afaceri în industria ospitalității au eșuat. În mai 1914, Alois a plecat în Germania, unde obținuse o reprezentanță pentru o marcă de briciuri, planuri însă dejucate de izbucnirea Primului Război Mondial.
Alois a lăsat în urmă o situație complicată: i-a spus soției că murise pe front și, în paralel, a încheiat o altă căsătorie cu Hedwig Heidemann, cu care a avut un fiu, Heinz. Destinul lui Heinz a fost tragic; capturat de sovietici în timpul Operațiunii Barbarossa, a murit în închisoarea Butyrka din Moscova, pe 21 februarie 1942, ca urmare a torturilor. După război s-a aflat că Alois trăia în bigamie, dar pedeapsa a fost modestă: un tribunal din Hamburg i-a aplicat o amendă de 800 de mărci. Când Adolf Hitler a ajuns la putere, Alois a încercat chiar să profite de numele de familie, deschizând în 1934 un restaurant în Wittenbergplatz, frecventat de membri ai SA și SS, cu glume de tipul Heil Hitler, Herr Hitler!. Ulterior britanicii l-au arestat după război, dar au stabilit că nu avea implicare politică; s-a retras la Hamburg, și-a schimbat numele pentru a trece neobservat și a murit pe 20 mai 1956.
William Patrick Hitler, părăsit de tată și apropiat de mama sa, a avut o viață marcată de tentative de a lega propria identitate de cea a unuia dintre cei mai temuti lideri ai secolului XX. După studii de contabilitate și câteva slujbe mărunte în Anglia, în august 1929 a mers la Berlin pentru a-și întâlni tatăl. A revenit în 1931 și astfel l-a întâlnit pentru prima dată pe unchiul Adolf, deja o figură politică cunoscută. Când Hitler a preluat puterea, Patrick spera că Germania îi va oferi oportunități pe care Marea Britanie i le refuzase; s-a stabilit la Berlin pe 20 octombrie 1933, dar viața acolo nu i-a fost favorabilă.
A obținut un post modest la DeFaKa și, plângându-se de lipsa perspectivelor, i-a scris unchiului. Adolf i-a dat o sumă modică de 500 de mărci, echivalentul a două salarii ale sale, și un stagiu la Institutul de Credit al Reichului, sub tutela lui Rudolf Hess. Mai târziu atribuțiile i-au fost date lui Ernst Wilhelm Bohle, semn că Führerul risipise puțină afecțiune, ca să zicem așa. Patrick a fost arestat în timpul Nopții cuțitelor lungi, pe 30 iunie 1934, dar nu a fost maltratat; ambasada britanică pare să fi intervenit pentru el. Nemulțumit, amenința să dezvăluie secrete despre unchiul său, inclusiv afirmații controversate privind o presupusă origine evreiască, dar aceste afirmații aveau baze îndoielnice. După încercări nereușite de acomodare, refuzul de a renunța la cetățenia britanică și comportamentul său l-au determinat să plece definitiv în Anglia la 1 februarie 1939.
Întâmpinând probleme pe insulă și cu războiul la orizont, Patrick a emigrat în SUA la bordul Normandie pe 30 martie 1939, însoțit de mama sa. În America a început să susțină conferințe despre Germania și despre unchiul său și a adoptat treptat un ton critic. Amenințările că va scrie o carte despre Hitler nu s-au concretizat într-un volum publicat. După intrarea Marii Britanii în război a încercat să se înroleze în aviația canadiană fără succes; apoi, odată cu atacul de la Pearl Harbor, a găsit o cale: s-a înrolat în Marina SUA în septembrie 1942, ca asistent medical, după o verificare a FBI. Serviciul militar l-a ajutat să obțină cetățenia americană și, după ce a fost lăsat la vatră în 1946 cu onoruri, a urmat cursuri de economie, a beneficiat de facilități pentru veterani și a deschis un centru de recoltare a sângelui.
În 1947 și-a schimbat numele în Patrick Alexander Stuart-Houston și s-a căsătorit cu Phyllis, o tânără germană. Cei doi au avut patru fii și s-au stabilit la Patchogue, New York, trăind discret și evitând orice asociere publică cu numele Hitler. William Patrick Hitler, cunoscut uneori doar ca Patrick, a decedat pe 14 iulie 1987, într-un spital local, din cauza unei afecțiuni respiratorii, și a fost înmormântat alături de mama sa, pe o lespede simplă pe care nu figura numele care ar fi putut stârni furie sau fascinație.
Fiii săi Alexander, Louis și Brian (al patrulea fiu, Howard, murise la 32 de ani) nu au avut urmași. În jurul acestei tăceri familiale au apărut speculații despre un posibil pact între frați de a evita orice discuție legată de moștenirea Hitler. Indiferent dacă un astfel de acord a existat sau nu, decizia lor de a nu perpetua numele în arborele genealogic reflectă povara unui patronimiu încărcat de istorie.
Tema centrală a acestei povestiri este conflictul dintre identitatea personală și stigmatul istoric asociat unui nume. Numele Hitler a funcționat ca binecuvântare sau blestem, în funcție de timp și loc: a deschis uși, a atras priviri și a impus schimbări strategice de identitate, precum schimbarea oficială a numelui de către Patrick în 1947 sau retragerea discretă a familiei în Long Island. Povestea lui Alois, a lui William Patrick și a descendenței sale ne reamintește că deciziile personale, bigamia, emigrarea, schimbarea numelui, au consecințe care se propagă mult timp după faptele inițiale. În plus, legătura cu locuri concrete, Viena, Liverpool, Berlin, Butyrka, Normandie, Patchogue, arată cât de globală și contorsionată poate fi o istorie de familie când se intersectează cu evenimente majore ale secolului XX. Ce părere ai despre modul în care numele unei persoane poate influența traiectoria vieții sale?
Fii primul care comentează