Apple pare din nou dispusă să schimbe regulile: un benchmark scăpat relevă un iPad necatalogat dotat cu un cip atribuit M5, care afișează performanțe comparabile cu cele ale unui procesor de desktop. Rememorând lansarea primelor procesoare M care au transformat Mac-urile cu arhitectură proprie într-un reper, această scurgere readuce în discuție eficiența proiectării pe nucleu combinată cu optimizări software și consum redus de energie.
În testul publicat pe Geekbench, iPadul necunoscut atinge 4.133 puncte în single-thread și 15.437 în multi-thread. Cipul pare a fi o variantă de M5 la 4, 42 GHz, însoțită de 12 GB RAM și cu posibilă capacitate de stocare între 256 și 512 GB. Aceste valori indică o versiune extrem de puternică a familiei M, concepută pentru tablete, dar în măsură să rivalizeze cu procesoare pentru laptopuri și desktopuri.
Pentru comparație, Qualcomm a prezentat recent Snapdragon X Elite 2 pentru PC-uri Windows. Un benchmark Geekbench 6.5 pentru vârful de gamă X2 Extreme a arătat aproximativ 4.080 în single-core și 23.491 în multi-core. Astfel, pe single-core M5-ul din iPad îl devansează ușor pe Snapdragon, iar în multi-core Snapdragon e mai rapid, profitând de o arhitectură cu mai multe nuclee și de o capacitate superioară de menținere a performanței într-o carcasă de laptop. Nu e neglijabil că discutăm despre un iPad, un dispozitiv portabil, care se descurcă foarte bine în fața unui cip destinat sistemelor mai mari.
Diferența esențială constă în filosofia de proiectare: Apple continuă să parieze pe nuclee foarte eficiente și pe frecvențe per nucleu care oferă performanță mare la consum redus, pe când Qualcomm mizează pe scalare printr-un număr mai mare de nuclee și pe throughput total în sisteme cu disipare termică mai robustă. Rezultatul este că, în anumite scenarii single-thread, un iPad echipat cu M5 poate concura aproape cu un procesor de desktop mobil.
Acest caz subliniază câteva idei importante: mai întâi, trecerea industriei către SoC-uri concepute tight, unde performanța per nucleu are la fel de multă importanță ca numărul de nuclee; apoi, influența factorului de formă asupra alegerii arhitecturale, tabletele și laptopurile subțiri nu pot susține aceeași performanță multi-core fără soluții termice avansate; și, nu în ultimul rând, rolul ecosistemului software în valorificarea acestor arhitecturi. Exemplele concrete sunt cifrele Geekbench menționate: 4.133 single-core și 15.437 multi-core pentru M5 pe iPad versus aproximativ 4.080 single-core și 23.491 multi-core pentru Snapdragon X2 Extreme. În plus, numărul de nuclee și frecvențele maxime comunicate de Qualcomm, inclusiv boost-ul până la 5, 0 GHz pe două nuclee, explică superioritatea în testele multi-thread.
iPadul cu M5 ne amintește că limitările hardware depind la fel de mult de proiectarea termică și de destinația dispozitivului, precum și de numărul de nuclee. Creșterea performanței per nucleu poate permite unei tablete să ofere experiențe apropiate de cele ale unui laptop chiar fără un număr foarte mare de nuclee. Crezi că în anii următori vor apărea tot mai multe tablete capabile să înlocuiască laptopurile pentru utilizatorii obișnuiți?
Fii primul care comentează