Rusia a utilizat un număr foarte mare de drone pentru a ataca ținte din Ucraina, iar în septembrie totalul a ajuns la aproape 6.900 de aparate, dintre care mai mult de 3.600 erau Shahed, conform șefului armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski. Această dronă, proiectată inițial în Iran și produsă în serie în Rusia sub denumirea Geran-2, a devenit rapid un element central al tacticii de atac aerian a Moscovei, vizând atât zonele de front, cât și infrastructura civilă urbană.
Evenimentele recente arată că războiul modern se desfășoară tot mai mult cu aparate mici, dar în număr mare, capabile să provoace pagube importante. Dronele Shahed au fost folosite frecvent pentru lovituri asupra clădirilor rezidențiale și a infrastructurilor esențiale, iar Sîrski subliniază că agresorii și-au intensificat atacurile nu doar pe linia frontului, ci și în zonele de graniță. Ca răspuns, Ucraina a accelerat dezvoltarea apărării anti-dronă, adaptând tactici și tehnologii pentru a respinge valurile de atacuri. Oficialii ucraineni afirmă că majoritatea dronelor rusești sunt acum neutralizate de interceptoare, ceea ce indică o rafinare a apărării sub presiune.
Per ansamblu, amploarea campaniei aeriene ruse reiese din cifrele totale: de la începutul invaziei la scară largă din 2022, aproape 50.000 de drone Shahed au fost lansate asupra Ucrainei. Aceste atacuri au avut repercusiuni umane directe; doar în operațiunile cu drone au fost raportate peste 250 de victime civile. Un incident din 30 septembrie ilustrează impactul imediat al acestor raiduri: un atac asupra orașului Dnipro a provocat un mort și cel puțin 28 de răniți.
În paralel cu întărirea apărării, Ucraina a investit în propria tehnologie de drone. Ministrul apărării, Denîs Șmîhal, a spus că în curând țara va putea opera cel puțin 1.000 de drone interceptoare pe zi, o capacitate menită să contracareze fluxurile masive de aparate ostile. Această evoluție reflectă un răspuns tehnologic rapid: de la utilizarea dronelor comerciale modificate până la platforme specializate de apărare, ritmul adaptării fiind accelerat de necesitatea protejării populației și a infrastructurii critice.
Dincolo de dimensiunea tehnică, aceste transformări ridică întrebări strategice mai ample: cât din producția în masă a dronelor poate fi stopată prin contra-măsuri defensive și cât depinde de lanțurile de aprovizionare externe care susțin astfel de campanii? Planul Kievului de a opera sute sau mii de interceptoare zilnic reprezintă un exemplu concret despre cum inovația defensivă poate modifica dinamica unei campanii aeriene. Rămâne de văzut dacă ritmul producției și distribuției interceptoarelor va ține pasul cu numărul tot mai mare de drone lansate și ce rol vor juca sancțiunile, controlul exporturilor și cooperarea internațională în limitarea accesului la astfel de arme.
Cum crezi că aceste evoluții ar putea modela viitoarele tactici militare și securitatea civilă din regiune?
Fii primul care comentează