Mark Jamison, cercetător asociat ne-rezident la American Enterprise Institute, susține că a sosit momentul desființării Federal Communications Commission, instituția care reglementează telecomunicațiile în SUA. El argumentează că FCC și-a pierdut scopul inițial și s-a transformat treptat într-un instrument politic folosit de ambele tabere, iar actualul președinte al agenției, Brendan Carr, ar putea adopta o abordare radicală de dereglamentare.
Înființată în 1934 pentru a supraveghea monopolul Bell și a administra undele radio destinate publicului, FCC oferea stabilitate necesară investițiilor masive în infrastructură. Jamison afirmă însă că multe dintre motivele care justificau existența unei agenții independente nu mai sunt relevante: monopolurile telefonice au dispărut, iar anumite responsabilități tehnice sau de protecție a consumatorilor ar putea fi preluate de alte instituții. El observă că, în ultimele decenii, deciziile agenției au devenit tot mai frecvent dependente de interese politice, fiecare administrație încercând să ajusteze reglementările în favoarea propriei agende.
Ca exemple ale politizării, Jamison menționează decizia din 2015 privind net neutrality, pe care o consideră influențată de Casa Albă și lipsită de fundament economic solid; amânarea unui vot în 2016 pentru a permite presiuni politice asupra unui comisar; sau propunerile de reglementare a cutiilor set-top pentru televiziune, bazate pe date eronate furnizate de senatori democrați. El amintește și tentative de investigații asupra redacțiilor în căutare de părtinire, precum și inițiative ale președinților care au pus la îndoială licențele unor posturi sau au încercat să reglementeze platformele sociale. Toate acestea, susține Jamison, subminează încrederea în stabilitatea politicilor și descurajează investițiile private; studiile pe care le citează arată că reglementările politizate tind să reducă cheltuielile de capital.
Întrebarea centrală pe care o pune Jamison este simplă: la ce servește FCC astăzi? Răspunsul său este concis: foarte puțin. Multe funcții administrative, precum protecția consumatorilor sau autorizarea echipamentelor, ar putea fi transferate către alte agenții federale. Supravegherea serviciilor de urgență, relațiile internaționale și chestiunile de securitate națională sunt deja în atribuțiile unor departamente competente. El identifică două arii care ar putea justifica păstrarea unor mecanisme specializate, dar nu neapărat a unei agenții politizate precum FCC.
Prima arie este gestionarea spectrului radio, privit ca o formă de proprietate publică de mare valoare, unde interesele conexe au încercat frecvent să influențeze regulile în favoarea unor actori. FCC a instituit însă un sistem de licitații recunoscut la nivel mondial pentru alocarea spectrului. Jamison propune extinderea acestor licitații și plasarea lor sub autoritatea unei agenții cu profil tehnic, mai orientate spre știință și cu competențe bine delimitate, pentru a proteja deciziile de presiunile de lobby.
A doua arie este cea a subvențiilor pentru serviciile universale. Mecanismele care au facilitat accesul la telefonie în vremea monopolurilor sunt în mare parte relicve, iar unde subvențiile pentru broadband sunt justificate, Jamison consideră că statele americane sunt mai bine poziționate pentru a le gestiona. Ca argument, el aduce eșecul implementării programului federal Broadband Equity Access and Deployment, care a lăsat sume considerabile blocate în birocrație, și notează dezvoltarea birourilor de broadband la nivel de stat, tot mai capabile în hărțuire și adoptarea bunelor practici.
Concluzia lui Jamison este fermă: FCC și-a încheiat rolul; Congresul ar trebui să desființeze agenția, să redistribuie funcțiile învechite către instituții competente și să încredințeze gestionarea spectrului unei entități tehnice, ferită de influențe politice. El îl încurajează pe Brendan Carr să demareze acest proces, plasându-l alături de figuri deregulatorii care, în opinia sa, au stimulat competitivitatea și dinamismul economic.
Argumentele ridică probleme mai largi privind rolul instituțiilor independente, stabilitatea reglementărilor și echilibrul între expertiză tehnică și politică în administrarea infrastructurilor critice. Propunerea de a separa licitarea spectrului de disputele politice și de a transfera subvențiile pentru broadband către administrațiile statale semnalează o orientare clară: simplificare instituțională și specializare tehnică. Schimbările propuse ar necesita acte legislative și redistribuiri de responsabilități care ar influența companii, consumatori și politici publice; ele pun totodată întrebarea despre cum se apără interesul public atunci când deciziile tehnice devin politizate și, invers, cum se asigură coerența națională când gestionarea este fragmentată la nivel de stat.
Referințele concrete din text, Brendan Carr, decizia din 2015 privind net neutrality, programul Broadband Equity Access and Deployment și sumele blocate, rămân puncte de plecare pentru orice discuție ulterioară. Crezi că desființarea FCC ar rezolva problemele semnalate sau ar genera altele noi?
Fii primul care comentează