La București, la Academia de Științe Agricole și Silvice, fermieri, economiști, politicieni și cercetători s-au întâlnit pentru a discuta despre hrana populației și viitorul agriculturii naționale. Bucharest Food Summit a fost o oportunitate pentru toți actorii implicați în producția alimentară să-și expună problemele, propunerile și așteptările, o formă de town hall pe teme agricole, cu reverberații istorice de la reformele agrare preaderare la UE până la reglementările actuale de la Bruxelles.
Pe ordinea de zi a predominat Politica Agricolă Comună și efectele sale asupra fermelor românești. Dezbaterile au depășit simple ajustări tehnice: participanții au subliniat că prevederile PAC trebuie adaptabile la specificul național, deoarece ritmul schimbărilor și contextul de azi nu mai seamănă cu cel din 2011, când multe măsuri au fost concepute. Adrian Chesnoiu, directorul general al AFIR, a remarcat că reprezentanții României la Bruxelles ar trebui să solicite posibilitatea adaptării măsurilor la realitățile fiecărui stat membru. El a avertizat că politicile europene sunt gândite pentru rezultate vizibile în 2030, iar măsurile implementate în 2028 trebuie să răspundă prezentului, nu trecutului.
Mesajul a avut și o tentă civică: cei cu experiență practică, din ferme sau din instituții, care critică deciziile politice sunt chemați să se implice efectiv în politică. Chesnoiu a afirmat direct că reproșurile pot fi justificate, dar că schimbarea se realizează mai repede dacă practicienii intră în mecanismele decizionale. Observația nu e nouă, dar rămâne esențială: dialogul dintre practicieni și factorii de decizie este vital pentru politici realiste.
Un alt aspect subliniat la summit a fost rolul fondurilor europene. Agricultura continuă să fie în România sectorul cu cea mai mare rată de absorbție a acestor fonduri, un indicator important pentru importanța și eficiența proiectelor finanțate. Totuși, Chesnoiu a remarcat o discrepanță: Planul Național de Redresare și Reziliență nu include capitole dedicate explicit agriculturii, ceea ce pune întrebări privind direcțiile strategice și finanțările pe termen lung.
Emil Dumitru, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a subliniat necesitatea ca programele pentru agricultură să fie ajustate la nevoile reale ale fermierilor. El a amintit că Planul Național Strategic este documentul concret pentru dezvoltarea sectorului și că acesta trebuie tratat cu seriozitate, ca reper pentru intervenții coerente și pe termen lung. Cu alte cuvinte, nu e suficient să ai planuri pe hârtie; contează aplicarea lor strategică, nu episodică.
Dezbaterile de la Bucharest Food Summit au abordat teme care influențează nu doar productivitatea fermelor, ci și securitatea alimentară, structura rurală și competitivitatea produselor românești pe piața europeană. Au fost puse în discuție idei despre flexibilizarea politicilor, despre implicarea mai mare a experților practici în procesul decizional și despre utilizarea mai eficientă a fondurilor europene. Aceste teme cer timp, negocieri și, în primul rând, o viziune pe termen lung.
Planul Național Strategic a fost evidențiat ca reper esențial pentru agricultură, iar anul 2030 a fost menționat ca termen-limită pentru a evalua dacă măsurile adoptate acum vor produce rezultate relevante. Totodată, absența unui capitol agricol în PNRR a fost semnalată ca un motiv în plus pentru o planificare mai atentă. Sunt elemente concrete, nume (Adrian Chesnoiu, Emil Dumitru), instituții (AFIR, MADR, Academia de Științe Agricole și Silvice), date și orizonturi temporale (2028, 2030), care conturează direcțiile dezbaterii publice: adaptare, implicare practică și planificare strategică.
Consideri că fermierii ar trebui să aibă o influență mai directă în elaborarea politicilor agricole?
Fii primul care comentează