Piaţa de birouri din Bucureşti pare să prindă din nou avânt, dar nu ne referim la zgârie‑nori impozanţi sau la centre de business vizibile de pe stradă, ci la clădiri mici şi medii care atrag tot mai mulţi investitori autohtoni. Istoric, capitala a fost atractivă pentru marile fonduri internaţionale, însă recent spaţiile de dimensiuni moderate au devenit tot mai interesante pentru antreprenorii români care caută expunere pe termen scurt şi mediu, fără riscurile şi costurile asociate proiectelor uriaşe.
Tranzacţiile din ultima perioadă arată o varietate mai mare a participanţilor: dezvoltatori locali achiziţionează, reconfigurează şi închiriază clădiri de câteva etaje, apreciate de companiile care preferă apropierea de oraş şi costuri operationale mai predictibile. Cererea vine atât dinspre firmele tradiţionale, cât şi din sectorul tech şi al serviciilor, care solicită spaţii flexibile, uşor de adaptat pentru echipe hibride. În esenţă, pe măsură ce piaţa se fragmentează, investitorii locali identifică nişe profitabile pe care marile fonduri le pot ocoli.
Această reorientare se bazează şi pe diferenţe de rentabilitate: clădirile mici sau medii pot genera randamente atractive dacă sunt administrate eficient, fără necesitatea unor investiţii uriaşe în infrastructură sau imagine internaţională. În plus, proprietarii locali beneficiază de procese decizionale mai rapide şi de o cunoaştere mai aprofundată a contextului local, legislaţie, fiscalitate, relaţii cu chiriaşii, ceea ce simplifică tranzacţiile şi operaţiunile zilnice. Totuşi, riscurile persistă: perioade de neocupare, necesitatea unor renovări frecvente şi competiţia cu centrele de birouri bine poziţionate.
Un alt aspect important este percepţia spaţiilor de lucru după pandemie. Companiile nu renunţă definitiv la birou, dar preferă calitate şi funcţionalitate adaptate modelului hibrid. Astfel, un investitor local care pune accent pe design interior inteligent, facilităţi moderne şi contracte flexibile are şanse reale de a reduce vacanţele de închiriere. De asemenea, proximitatea faţă de noduri de transport şi servicii urbane rămâne un criteriu esenţial pentru chiriaşi, indiferent de mărimea clădirii.
Pe termen lung, acest fenomen ar putea echilibra piaţa: mai multe proprietăţi administrate local, o ofertă mai variată pentru chiriaşi şi posibilitatea de reamenajări rapide pentru a răspunde cerinţelor sectoarelor în creştere, precum IT&C, consultanţă sau servicii financiare. Cu toate acestea, în perioade de încetinire economică, segmentele mici şi medii sunt adesea primele afectate, deoarece bugetele companiilor sunt reduse şi soluţiile de lucru pot fi revizuite.
Piaţa de birouri din Bucureşti se reconfigurează: numele, cifrele şi tranzacţiile provin în mare măsură din mediul local, iar aceasta schimbă ritmul deciziilor şi tipologia ofertelor disponibile. Investitorii români par pregătiţi să valorifice oportunităţi de nişă, mizând pe flexibilitate şi pe cunoaşterea regiunii. Rămâne de urmărit cât de durabil va fi acest model în faţa provocărilor economice, dar deocamdată dinamica oferă alternative viabile la marile proiecte imobiliare.
Segmentul clădirilor mici şi medii din Bucureşti se dezvoltă, iar implicarea investitorilor locali reflectă o schimbare vizibilă în preferinţe şi strategii. Cum crezi că va influenţa asta decizia companiilor mari de a rămâne sau de a se muta în astfel de spaţii?
Fii primul care comentează