Vocea influentă din diplomația românească se opune ideii desființării Institutului Diplomatic Român. Oana Țoiu, ministrul Afacerilor Externe, a explicat la finalul ședinței de guvern de joi că nu susține propunerea parlamentarilor de desființare a institutului, iar motivele aduse merită atenție calmă, cu puțin context istoric și actual.
Institutul Diplomatic Român funcționează pentru a pregăti și susține cariere în diplomație, iar în Europa instituțiile de tip similar au avut deseori roluri esențiale în asigurarea unei politici externe coerente. Țoiu a arătat că, pe de-o parte, guvernul urmărește reducerea numărului de instituții publice pentru a îmbunătăți coordonarea și a face față presiunilor financiare. Pe de altă parte, ministerul condus de ea este contrar proiectului de lege aflat în Parlament. Nu este o contradicție majoră, ci mai degrabă un echilibru între austeritatea administrativă și păstrarea unor structuri cruciale pentru imaginea și funcționarea externă a statului.
Ministrul a spus totodată că echipa MAE examinează alternative pentru reducerea numărului de instituții. Scopul este menținerea reputației internaționale a acestor organisme și protejarea obiectivelor pe care le îndeplinesc, chiar dacă forma lor organizatorică s-ar modifica. Aceasta poate însemna fuziuni, reorganizări interne sau redefinirea mandatelor, nu neapărat eliminarea completă. Practic, se caută un compromis: eficiență bugetară fără a slăbi instrumentele diplomatice.
Decizia finală aparține parlamentarilor, însă declarația publică a ministrului arată cât de sensibil este subiectul pentru politica externă. Reforma instituțională este adesea mai complexă decât pare pe hârtie: tăierea unor componente din aparatul de stat poate aduce economii pe termen scurt, dar poate deteriora expertiza pe termen lung. Institutul Diplomatic Român nu este doar un nume oficial; reprezintă capital uman și relații construite de-a lungul timpului, elemente esențiale în relațiile cu partenerii externi.
Oana Țoiu sugerează că există spațiu pentru negociere și soluții pragmatice care să nu compromită obiectivele externe ale României, deschizând astfel discuția despre cum ar trebui, realist, să arate reforma administrației publice în domeniul diplomației. Dacă se va opta pentru reorganizare, vor apărea propuneri concrete: fuziuni administrative, recalibrarea mandatului institutului sau transfer de competențe. Aceste variante vor fi evaluate în funcție de impactul asupra bugetului, de alinierea la strategii externe și de capacitatea de a menține expertiza.
Soarta Institutului Diplomatic Român a ajuns în centrul atenției, iar poziția ministrului Țoiu pune în prim-plan valoarea instituțională, nu doar cifrele bugetare. Urmează dezbateri parlamentare și probabil propuneri alternative. Rămâne de văzut dacă soluțiile vor reuși să împace eficiența administrativă cu necesitatea păstrării unui corp diplomatic profesionist.
Ministrul Oana Țoiu menționează explicit Institutul Diplomatic Român ca obiect al opoziției față de desființare; implicația practică este că se caută formule care să conserve expertiza diplomatică, posibil prin reorganizare sau fuziune. Credeți că o reformă care păstrează nucleul institutului, dar reduce costurile prin fuziuni, ar reprezenta o soluție adecvată?
Fii primul care comentează