UNESCO a inaugurat un muzeu virtual care adună reconstrucții 3D ale obiectelor culturale sustrase sau traficate, folosind baza de date a Interpol. Inițiativa contrastează trecutul cu prezentul, de la comori antice la furturi recente, și urmărește să scoată în evidență ce lipsește din colecțiile publice din întreaga lume.
Proiectul, primul de acest gen, este semnat de arhitectul Francis Kéré și a fost realizat în parteneriat cu Interpol. La deschidere, muzeul include peste 250 de obiecte din 56 de țări, toate având deja înregistrări în baza Interpol. Printre piesele prezentate digital se numără Coiful de la Coțofenești și brățările dacice furate în ianuarie din Muzeul Drents din Assen, Olanda. Organizarea muzeului respectă împărțirea pe regiuni geografice și secțiuni tematice, permițând vizitatorului să parcurgă colecția ca pe un traseu cultural, nu doar ca pe o listă de fișiere 3D.
Galeria dedicată obiectelor culturale sustrase cuprinde piese foarte variate: o statuetă de bronz a lui Buddha din perioada dinastiei Ming (1368–1644) și un pandantiv sirian din aur datând din jurul anului 120 e.n., ambele luate din situri sau muzee și recuperate parțial în anchete internaționale. Există și o secțiune denumită Sala de returnare și restituire, care explică modalitățile prin care anumite obiecte au fost readuse în țările de origine. Un exemplu menționat este repatrierea unei fosile de trilobit în Maroc după intervenția vamală chiliană în 2024.
Inițiativa a fost prezentată la Conferința mondială UNESCO privind politicile culturale și dezvoltarea durabilă, desfășurată la Barcelona, iar finanțarea proiectului a fost asigurată de Regatul Arabiei Saudite. UNESCO afirmă că muzeul răspunde apelului statelor membre pentru o strategie coordonată de creștere a conștientizării asupra traficului ilicit de bunuri culturale. Convenția UNESCO din 1970 obligă statele semnatare să contracareze comerțul ilicit cu obiecte culturale, piață care, avertizează Interpol, este tot mai mult controlată de rețele criminale organizate.
Mesajul conducerii UNESCO pune accent pe dimensiunea umană a pierderilor: fiecare obiect furat poartă o parte din istorie și identitate care devine inaccesibilă comunităților și cercetării. Directorul general Audrey Azoulay a declarat că scopul muzeului este să readucă aceste opere în lumină și să restabilească dreptul societăților de a avea acces la propriul patrimoniu.
Muzeul virtual mărește accesul la patrimoniu și funcționează atât ca instrument educațional, cât și ca mecanism de transparență în monitorizarea bunurilor sustrase. Prin digitalizare pot fi create reproduceri vizibile oricui, însă rămâne problema restituirilor fizice: un obiect reprodus în 3D nu echivalează cu returnarea sa în muzeul sau comunitatea de origine. Exemplele din colecție, de la artefacte dacice la statui chinezești și pandantive siriene, demonstrează că fenomenul este global și că soluțiile cer cooperare internațională, legislație și mijloace practice pentru recuperare.
Muzeul Virtual al Obiectelor Culturale Furate reprezintă un pas clar în documentare și conștientizare, dar persistă întrebări practice despre cum vor conduce aceste vizualizări digitale la revenirea efectivă a obiectelor în colecțiile lor legitime. Creșterea transparenței și colaborarea între organizații precum UNESCO, Interpol și autoritățile naționale par esențiale pentru reducerea fascinației pieței negre și pentru extinderea accesului public la patrimoniu.
Coiful de la Coțofenești și brățările dacice figurează acum în colecția digitală, iar sala de restituire prezintă cel puțin un caz concret de repatriere: trilobitul returnat în Maroc în 2024. Cum crezi că astfel de muzee virtuale ar trebui folosite pentru a susține restituirile fizice?
Fii primul care comentează