Discutăm despre finanţări şi proiecte de cercetare care prind formă la Măgurele: Guvernul României a alocat fonduri suplimentare pentru continuarea lucrărilor la Laserul de la Măgurele şi a stabilit cadrul instituţional şi financiar pentru ca Autoritatea Naţională pentru Cercetare să gestioneze programe de cooperare internaţională şi infrastructuri pentru monitorizarea emisiilor. Iniţiativa face parte dintr-un demers mai amplu, cu baze în colaborări europene şi elveţiene, menit să întărească poziţia României în cercetarea de vârf.
Guvernul a aprobat, prin ordonanţă de urgenţă, o rectificare bugetară care suplimentează bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru finalizarea implementării sistemului de fascicul gama intensiv în cadrul proiectului strategic Extreme Light Infrastructure, Nuclear Physics, cunoscut public drept Laserul de la Măgurele. De asemenea, au fost luate măsurile necesare pentru ca Autoritatea Naţională pentru Cercetare, în cadrul ministerului, să poată funcţiona ca Operator de Program pentru două măsuri-suport: Programul de cooperare internaţională în cercetare şi Programul infrastructură pentru cercetarea şi monitorizarea emisiilor. Astfel, se asigură atât finanţarea, cât şi cadrul administrativ pentru continuarea proiectelor.
ELI‑NP este considerat proiect strategic şi are ca termen de finalizare decembrie 2026. Până în prezent, centrul dispune de un sistem laser 2 x 10 PW, prezentat drept cel mai puternic din lume; suma recent alocată vizează implementarea sistemului de fascicul gama, care are aplicaţii majore, în special în medicină şi imagistică industrială. Pe scurt, este vorba despre echipamente care pot transforma anumite diagnosticări sau inspecţii tehnice, atunci când sunt utilizate corect şi responsabil.
Pe componenta de cooperare internaţională, Programul are un buget total de 13 milioane CHF, finanţat în proporţie de 85% de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare şi 15% din bugetul de stat român. Această componentă include Proiecte Comune Multilaterale de Cercetare şi integrarea ELI‑NP, având ca scop crearea de parteneriate durabile între instituţii din România, Elveţia şi alte state europene. Scopul este facilitarea participării la programele-cadru ale UE şi consolidarea prezenţei României în reţelele internaţionale de infrastructură de cercetare.
Programul infrastructură pentru cercetarea şi monitorizarea emisiilor dispune de un buget de 7, 4 milioane CHF, din care 85% provine tot din partea elveţiană prin SECO, iar 15% reprezintă cofinanţare de la bugetul de stat. Acest program include infrastructuri precum ACTRIS, consacrat pentru aerosoli, nori şi gaze minore, şi proiectul EEMS pentru studierea emisiilor de metan în Europa de Est. Obiectivul este consolidarea capacităţilor naţionale de măsurare şi modelare a emisiilor şi avansarea cercetării privind concentraţiile de metan şi particule în suspensie, contribuind la politici publice bazate pe date şi la progrese ştiinţifice concrete.
Ministrul Educaţiei, Daniel David, a subliniat că, în pofida constrângerilor fiscal‑bugetare, s‑a obţinut sprijinul prim‑ministrului şi al guvernului pentru deblocarea şi finalizarea proiectului strategic. El a adăugat că mecanismul elveţian de finanţare a cercetării, dezvoltării şi inovării aduce în sistemul românesc peste 20 milioane CHF pentru proiecte majore, un aport semnificativ în contextul economic actual.
Acţiunea concretă asupra ELI‑NP şi sumele menţionate (13 milioane CHF pentru cooperare, 7, 4 milioane CHF pentru infrastructura de monitorizare, plus contribuţia elveţiană de 85% în ambele programe şi peste 20 milioane CHF prin mecanismul elveţian CDI) reflectă două direcţii principale:, pe de o parte investiţia în infrastructuri cu valoare tehnologică ridicată, precum Laserul de la Măgurele şi fasciculul gama; pe de altă parte, dezvoltarea capacităţilor de cercetare colaborativă şi monitorizare a emisiilor prin proiecte precum ACTRIS şi EEMS. Aceste acţiuni pot modifica felul în care instituţiile româneşti se conectează la reţelele internaţionale şi pot facilita accesul la programe UE de cercetare.
În privinţa aplicabilităţii pentru public şi mediul academic, este vorba despre instrumente care pot sprijini diagnostice medicale mai avansate şi investigaţii industriale mai precise, precum şi despre infrastructuri care furnizează date utile pentru politicile de mediu. Pe termen scurt, rămâne esenţială gestionarea riguroasă a resurselor financiare şi asigurarea unui cadru administrativ eficient pentru utilizarea corectă a fondurilor.
Daniel David a evidenţiat sprijinul politic obţinut şi impactul financiar adus de mecanismele elveţiene, însă rămâne de urmărit modul în care implementarea tehnică şi administrativă va transforma planurile în rezultate palpabile până la termenul de finalizare, decembrie 2026.
ELI‑NP, fondurile de 13 milioane CHF şi cele 7, 4 milioane CHF pentru infrastructura de monitorizare ilustrează angajamente concrete. În 2026 ar trebui să existe un fascicul gama operaţional şi rezultate vizibile în reţelele internaţionale de cercetare. Credeţi că aceste alocări şi parteneriate vor accelera integrarea României în infrastructurile europene de cercetare?
Fii primul care comentează