Ilie Bolojan, prim-ministrul României, a discutat la Digi24 despre responsabilitățile celor aflați la conducere și despre influența serviciilor de informații în viața politică și economică a țării, subiect reluat de președintele Nicușor Dan. Observațiile lui Bolojan se referă atât la istoricul relațiilor dintre instituții și lideri, cât și la necesitatea ca propunerile pentru conducerea serviciilor să dispună de susținere parlamentară.
De la Revoluția din 1989 și până în prezent, dezbaterile despre rolul serviciilor în spațiul public nu sunt noi. Bolojan pornește de la o idee simplă, dar esențială: responsabilitatea nu este doar colectivă prin prisma unor etichete politice, ci individuală, pentru fiecare persoană care a ocupat o funcție, președinți, prim-miniștri, miniștri, șefi de servicii. El afirmă că fiecare funcție implică putere și responsabilitate și că nu se poate evita asta. Nu este doar o critică pentru trecut, ci un cadru pentru a înțelege de ce, în opinia sa, România nu a performat la potențial în acești ani: calitatea guvernării și a instituțiilor influențează direct perspectivele de dezvoltare ale unei țări. Observația include ideea că poziția geografică și istorică contează, dar nu explică totul; vecinii care au pornit din situații asemănătoare au obținut uneori creșteri economice mai puternice și salarii mai mari, deci există responsabilități pe care instituțiile noastre nu le-au îndeplinit suficient.
Bolojan subliniază că responsabilitatea trebuie apreciată individual, ținând cont de perioada în care cineva a fost în funcție, de performanța instituției pe care o conducea și de contextul concret. Astfel, nu se poate emite un verdict general: unii politicieni pot fi eficienți și integri, alții nu; la fel, persoane din societatea civilă pot dovedi competență sau pot avea deficiențe. De aici rezultă și discuția despre numirile la conducerea serviciilor de informații: nu contează exclusiv dacă o persoană provine din politică sau din afara ei, ci dacă este capabilă și responsabilă. Soluția nu este o etichetare simplă, ci evaluarea fiecăruia după fapte și performanță.
Pe tema propunerilor pentru șefii serviciilor, premierul scoate în evidență un aspect procedural esențial: o numire făcută de președinte trebuie validată de Parlament. Asta înseamnă că, înainte ca un director al unui serviciu să preia efectiv conducerea, trebuie asigurată o majoritate care să susțină propunerea în Legislativ. Bolojan consideră această etapă o discuție necesară în cadrul coaliției pentru a garanta votul necesar, menționând că este vorba despre o colaborare între partidele din coaliție și grupul minorităților pentru a construi o majoritate. În fond, legitimitatea numirii trece și prin filtrul reprezentării politice.
Declarațiile lui Bolojan vin în contextul în care Nicușor Dan a afirmat, la Digi24, că numirea unui director civil la SRI ar trebui să asigure că excesele din trecut vor înceta. Președintele a spus că SRI a avut o influență, mai puțin SIE, în deciziile politice și în domeniul economic și că persoana care conduce SRI deține o putere semnificativă în stat. Bolojan recunoaște influențele și responsabilitățile, dar nu învinovățește partidele ca entități: problema stă în oameni, în deciziile lor și în performanța instituțiilor pe care le-au condus.
În discursul său apare și un apel implicit la responsabilitate colectivă: niciun guvern nu schimbă de unul singur fața unei țări; oamenii și companiile fac această transformare, în timp ce guvernul creează cadrul, regulile, condițiile, infrastructura, în care aceste forțe pot acționa. Practicile instituționale și calitatea guvernării pot facilita sau bloca dezvoltarea, iar aici Bolojan recunoaște restanțele statului față de cetățeni.
Despre profilul ideal al unui șef de serviciu, Bolojan nu a trasat un tipar simplist: fie că provine din politică, fie din mediul civil, contează dacă persoana este serioasă și performantă. Procedura rămâne aceeași: propunerea președintelui urmează a fi validată prin vot parlamentar, iar coaliția trebuie să asigure majoritatea necesară pentru ca numirea să fie aprobată.
Ilie Bolojan discută succesiv despre responsabilitate individuală, necesitatea unei verificări politice a propunerilor și rolul instituțiilor în dezvoltarea economică. El recunoaște că România nu a atins potențialul dorit și atribuie aceasta performanței instituțiilor și liderilor care le-au condus. Mesajul este clar: schimbările reale cer oameni competenți și un cadru instituțional funcțional, nu doar schimbări de etichete politice.
Ilie Bolojan subliniază necesitatea validării parlamentare a oricărei propuneri a președintelui pentru șefii serviciilor și insistă că responsabilitatea publică se evaluează individual. Creșterea economică mai slabă față de vecini reflectă restanțe ale instituțiilor și ale guvernării. Ce crezi despre ideea că oamenii și companiile schimbă lucrurile, iar guvernul doar creează contextul necesar?
Fii primul care comentează