Arhitectul Andrei Corbet a analizat zeci de ansambluri rezidențiale ridicate în ultimii ani și conturează aici o imagine a orașului contemporan, punând în evidență suburbii și mari disfuncționalități: urbanism cu derogări, transport public precar, ambuteiaje lungi de zeci de kilometri și parcuri care arată mai degrabă ca țarcuri pentru câini.
Spațiul urban din orașele noastre devine tot mai fragmentat. Amintește, într-un fel, de extinderile suburbane americane din a doua jumătate a secolului XX: dezvoltarea recentă s-a concentrat pe vaste zone rezidențiale, cu blocuri sau vile organizate în ansambluri în afara nucleelor tradiționale. Andrei Corbet povestește că a străbătut numeroase astfel de proiecte și a observat cum planificarea relaxată sau derogările de la reguli au permis apariția unor cartiere proiectate mai mult pentru mașini decât pentru oameni. Străzi largi fără trotuare sau cu trotuare minimale, absența legăturilor eficiente către transportul public și orientarea spre parcarea privată transformă viața de zi cu zi într-un șir de navete.
Transportul public insuficient completează tabloul: autobuze rare, trasee care evită noile cartiere sau servicii necoordonate generează dependență de autoturism. Efectul este previzibil: ambuteiaje masive care se întind zeci de kilometri la orele de vârf. Corbet subliniază că aceste blocaje nu sunt doar un disconfort; ele afectează calitatea aerului, productivitatea și timpul liber al locuitorilor. Deseori, infrastructura rutieră este lărgită ca răspuns la trafic, alimentând mai mult cererea de mașini decât reducând-o.
O altă observație vizează spațiile verzi. Parcurile din noile cartiere sunt deseori mici, delimitate și mai mult simbolice, asemănătoare zonelor amenajate pentru câini sau micoterenurilor pentru activități punctuale. Aceste „parcuri” nu funcționează ca plămâni urbani sau ca spații publice care să stimuleze interacțiunea comunitară, recreerea diversă sau biodiversitatea. Designul lor, gândit în principal pentru estetica proiectului imobiliar, neglijează funcționalitatea pe termen lung.
Urbanismul cu derogări menționat de Corbet se referă la practica de a adapta sau relaxa normele pentru proiecte specifice, ceea ce poate conduce la soluții punctuale dar incoerente pe termen lung. Dezvoltările sunt aprobate fără o viziune unită asupra conectivității urbane, serviciilor sau echilibrului între funcțiuni. Astfel apar cartiere cu blocuri înghesuite, slab deservite de școli, policlinici sau spații comerciale necesare, obligând locuitorii la deplasări lungi pentru nevoile zilnice.
Corbet atrage atenția și că multe soluții propuse sunt reactive. Se construiesc sensuri unice, benzi suplimentare sau parcări supraetajate după ce apar ambuteiajele, în loc să se planifice din timp transport multimodal, piste de bicicletă continue și legături pietonale coerente. Investițiile concentrate exclusiv pe infrastructură rutieră riscă să repete greșelile trecutului, transformând orașul într-un conglomerat de artere aglomerate și insule rezidențiale izolate.
Discuția lui Corbet deschide și o reflecție mai largă asupra responsabilităților proiectanților, autorităților și cetățenilor. Planificarea urbană necesită colaborare între actori, transparență în decizii și evaluări pe termen lung, nu doar căutarea profitului imediat sau soluții temporare. Exemplele din interviu sugerează că orașele modernizate pot fi mai funcționale dacă se prioritizează transportul public de calitate, spațiile verzi conectate și o planificare axată pe mobilitatea sustenabilă.
Sunt necesare proiecte care să includă din start școli, servicii și legături eficiente, nu ca remedii ulterioare. Este nevoie de un cadru legislativ care să limiteze abuzurile prin derogări și să asigure că fiecare dezvoltare contribuie la coeziunea urbană. Totodată, educația civică și implicarea locuitorilor pot schimba prioritățile spre soluții care reduc dependența de mașină și readuc spațiul public în serviciul comunității.
Andrei Corbet prezintă o radiografie limpede: extinderea rapidă, necoordonată, generează orașe fragmentate, cu trafic sufocant și spații verzi nepotrivite. Pe termen lung, alternativa este planificarea integrată, care să trateze transportul, locuirea și funcțiunile sociale ca părți ale aceluiași tot. Un exemplu concret ar fi conectarea directă a noilor ansambluri la trasee de tramvai sau metrou acolo unde este posibil, iar unde nu, crearea de benzi dedicate pentru transportul public și de piste pentru biciclete continue, în locul extinderii centurilor rutiere.
În încheierea analizei, tema principală rămâne consecvența între planificare și implementare. Câteva cifre din interviu ilustrează amploarea: zeci de ansambluri analizate de Corbet, ambuteiaje de zeci de kilometri în orele de vârf și parcuri mult prea mici pentru numărul de locuitori. Aceste date descriu un model repetitiv, nu excepții. Pe termen scurt se pot aplica măsuri tehnice, dar pe termen lung contează schimbarea paradigmei: dintr-un oraș construit pentru trafic, către un oraș construit pentru oameni. Ar trebui, crezi, ca autoritățile locale să condiționeze aprobarea noilor ansambluri de existența unor legături clare de transport public și a unor spații verzi funcționale?
daaar, ai dreptate, se simte clar că s-a construit haotic si pe repede înainte, si nu e doar despre trafic e despre cum cresc cartiere fara scoli sau magazine deci copii si parinti fac naveta continua stiu oameni care si-au luat masina doar ca sa duca copilul la gradinita la 10 minute distanta, e absurd si prost gândit si daaa autoritățile ar trebui sa blocheze aprobările fără legături pt transport public sau fără minim 2 ha spațiu verde funcțional la x locuitori, ar trebui si obligativitate pt piste bici continue si trotuare decente in proiecte noi ca sa nu plătim dupa aia pentru șosele mai late si parcări supraetajate ca soluții reactive vezi să nu se repete pe veci acel model american, colegii urbaniști și arhitecți zic de ani de zile asta dar se face doar când developerii scot bani, iar noi rămânem cu ambuteiaje și iarba de 2m între blocuri care nu servește la nimic, btw cine știe poate e nevoie și de fonduri locale dedicate pentru transport în noile cartiere nu doar promisiuni electorale, dar meh cine ascultă acum :/