Arta contemporană a corpului și a tăcerii se regăsește la Veneția prin expoziția Bodies of Prometheus a artistului Botond Részegh, găzduită de Mica Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică și deschisă publicului până pe 10 octombrie. Expoziția, curatoriată de Ana Negoiță și coordonată de Alexandra Runcan, propune o întâlnire între spectator și un univers introspectiv construit în jurul figurii umane ca spațiu de reflecție.
Botond Részegh recreează în lucrări atmosfera unui studio interiorizat, unde fiecare gest pare calculat, dar totodată expus. Siluetele umane, conturate printr-un limbaj care îmbină expresionismul cu minimalismul, se succed în serii ce păstrează familiaritatea formelor, dar le reorganizează în configurații ce testează limitele corpului și ale percepției. Paleta cromatică funcționează ca un set de opoziții intenționate, roșu și negru, albastru și galben, negru și alb, menite să creeze centre de gravitație vizuală și să provoace reflecții asupra emoției, neliniștii și marginilor identitare. Personajele par suspendate într-un timp cu repere estompate, sugerând o corporalitate fragilă, fără ancoră, dar încărcată de semnificații care nu sunt enunțate direct, ci resimțite.
Parcursul expoziției urmează o cronologie afectivă și stilistică: vizitatorul este condus treptat, de la acomodarea cu vocabularul plastic al artistului la o implicare mai profundă, aproape confesivă. Fiecare lucrare poate funcționa ca o micro-narațiune, un episod minuscul dintr-un jurnal vizual. Alternanța dintre figurativ și abstract oferă ritm și profunzime vizitării, transformând contemplarea într-o traversare a stărilor și simbolurilor. Se pot distinge referințe discrete către universuri artistice precum cele ale lui İnci Eviner sau Marcel van Eeden, în special în gestualitatea controlată a desenului și în tensiunea ce străbate pictura. Practica lui Részegh este interdisciplinară: corpul devine simultan temă și suport pentru reflecții despre prezență, absență, memorie și o anumită idee de transcendență, fără grandilocvență, mai degrabă prin acumulări de semne și nuanțe.
Expoziția este deschisă zilnic între 16:00 și 19:00, iar vizita impune un ritm calm; nu este genul de prezentare în care alergi din sală în sală, ci una în care te oprești, rămâi câteva clipe și lași imaginea să acționeze asupra ta. Dacă sunteți interesați de nuanțele subtile ale corporalității contemporane sau de felul în care o paletă restrânsă poate genera tensiuni puternice, Bodies of Prometheus oferă exact acest tip de întâlnire vizuală.
Bodies of Prometheus reprezintă o explorare a corpului ca semn și spațiu, prezentată la Mica Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția până pe 10 octombrie, cu program zilnic între 16:00 și 19:00. Acolo puteți observa siluete expresionist–minimaliste, scheme cromatice contrastante și o arhitectură a lucrărilor construită pe opoziții care invită la reflecție. Cum credeți că v-ar schimba percepția asupra propriei corporalități o întâlnire prelungită cu astfel de imagini?
mi se pare fain cum stau personajele alea, ca niște amintiri pe perete, nu prea știi dacă te uită sau te ascultă. și da, paleta aia restrânsă te trage înapoi, te obligă să stai mai mult — stiu, suna snob, dar chiar funcționează. vei pleca mai atent la propriile gesturi, probabil. 🤔🖤🎨