Cine, ce și unde: oamenii de știință care au analizat ADN-ul a peste 4.000 de furnici din Fiji au reconstruit istoria acestor insecte pe insule, de la primele colonizări până la efectele sosirii oamenilor. Într-un anumit sens, povestea lor reflectă transformările ecologice și umane care au modelat Pacificul de-a lungul mileniilor.
Echipa a comparat secvențe genetice din numeroase populații de furnici și a rulat simulări pe calculator pentru a determina ce scenarii istorice explică cel mai bine diversitatea observată. Când o populație prezintă foarte puțină diversitate, explicația e simplă: provine recent dintr-un număr redus de indivizi. Când diversitatea este mare, populația a existat probabil stabil pentru mult timp. Prin această abordare au identificat cel puțin 65 de evenimente distincte de colonizare care au contribuit la compoziția faunei de furnici din Fiji.
Primele furnici au ajuns în arhipelag acum milioane de ani și, plecând probabil de la un strămoș comun, au evoluat în cele 88 de specii endemice care trăiesc astăzi acolo. Alte 23 de colonizări au adus specii dintr-o zonă mai extinsă a Pacificului; unele au sosit natural, altele au fost introduse de oameni, în special de primii locuitori ai insulelor, cultura Lapita, care a ajuns în regiune în jurul a acum 3.000 de ani. E semnificativ că sosirea oamenilor se suprapune cu primele declinuri ale speciilor endemice de furnici.
Cauza nu e surprinzătoare: agricultura de tip tăiat și ars, practică folosită de primii colonizatori pentru a crea terenuri agricole. Pădurile erau tăiate, lăsate să se usuce și apoi incendiate pentru a curăța și fertiliza solul. Pentru speciile adaptate de mii de ani la viața în pădure, schimbarea bruscă a habitatului a fost devastatoare. Aceste tendințe s-au intensificat după contactul cu europenii, când modificările peisajului și introducerea unor specii noi au accelerat pierderile. Studiul arată că transformările induce de activitatea umană au avut efecte de lungă durată asupra comunităților insulare, nu doar asupra speciilor vizibile pentru oameni, ci și asupra grupurilor mici și mai puțin observate, precum furnicile.
Analiza folosește cazul Fiji pentru a demonstra cum combinația dintre procese naturale de dispersie și intervențiile umane succesive poate modela biodiversitatea insulară. Datele concrete, peste 4.000 de mostre analizate, cel puțin 65 de colonizări identificate, 88 de specii endemice provenind dintr-un strămoș inițial și sosirea culturii Lapita acum aproximativ 3.000 de ani, conturează clar succesiunea de evenimente. Studiile genetice și simulările pe calculator permit cercetătorilor să reconstruiască astfel de istorii biologice cu o rezoluție pe care doar metodele moderne o oferă.
Acest exemplu ne amintește că transformările cauzate de activitatea umană, fie ea timpurie sau recentă, lasă urme detectabile în genomurile speciilor. Dacă te intrigă poveștile ascunse în ADN, cum o colonizare veche sau o practică agricolă străveche pot avea efecte până în prezent, atunci concluziile acestui studiu despre furnicile din Fiji constituie un bun punct de plecare pentru a înțelege legătura dintre evoluție, mediu și istoria umană. Ce măsuri crezi că ar fi potrivite pentru protejarea speciilor endemice în arhipelaguri precum Fiji?
Fii primul care comentează