Când este vorba despre baterii pentru vehicule electrice, numele CATL apare tot mai des în Europa; compania chineză aduce în Spania 2.000 de muncitori pentru a construi o fabrică de 4 miliarde de euro la Zaragoza, o mișcare care scoate în evidență dependența continentului de tehnologia chineză. Proiectul, anunțat în colaborare cu Stellantis, a primit aproape 300 de milioane de euro din fonduri europene și se bucură de sprijin atât din partea guvernului spaniol, cât și a opoziției, semn că investiția este considerată strategică pentru viitorul industriei auto locale.
Europa se confruntă cu un deficit de competențe în producția de baterii, iar aducerea unui număr atât de mare de muncitori din China transmite un mesaj clar: capacitatea internă de a construi și de a opera asemenea facilități este încă redusă. Amintind de proiectele chineze din Africa, importul de forță de muncă arată nevoia CATL de a controla procesele sensibile în etapele critice de producție. Reprezentanții companiei afirmă că, odată ce fabrica va funcționa, vor angaja și vor instrui personal local, dar analiștii avertizează că restricțiile asupra proprietății intelectuale ar putea împiedica transferul real de know‑how către firmele europene. Nu este vorba doar despre utilaje și linii de asamblare; mare parte din diferență constă în proceduri, secrete industriale și experiență acumulată de-a lungul anilor.
Zaragoza devine astfel un punct central al strategiei chineze în Europa Occidentală, iar parteneriatul cu Stellantis întărește legătura dintre producătorii auto europeni și furnizorii asiatici. Pentru Spania, realizarea unei fabrici de baterii în regiunea Aragón nu reprezintă doar un proiect industrial: susține viitorul uzinei Stellantis, care deja angajează peste 35.000 de persoane în zonă. Sindicatele locale privesc favorabil miile de locuri de muncă promise, dar mulți rămân sceptici în ceea ce privește dacă salariile și formarea vor fi adecvate și, mai ales, dacă know‑how‑ul va rămâne în regiune.
Criticii atrag atenția că beneficiile imediate pentru ocuparea forței de muncă pot masca un risc mai amplu: Europa ar putea găzdui producție fără a dezvolta capacități tehnologice autonome. Situația a fost agravată de prăbușirea Northvolt la începutul anului, care a lăsat un gol între competitorii europeni de baterii și a accentuat dependența de jucători chinezi. Mesajul pentru factorii de decizie este clar: dacă obiectivul este suveranitatea tehnologică, nu este suficient să atragi fabrici; sunt necesare politici coerente de formare, finanțare și protejare a proprietății intelectuale.
Pe plan geopolitic, extinderea CATL intervine într-un context sensibil: Statele Unite au avertizat Spania în legătură cu posibile riscuri strategice, iar Occidentul urmărește atent reconfigurarea lanțurilor globale de aprovizionare. Din perspectiva industriei spaniole, investiția are argumente economice solide: menținerea și consolidarea sectoarelor locale, protejarea locurilor de muncă și integrarea într-un lanț valoric viabil pentru mobilitatea electrică. Totuși, întrebarea esențială rămâne ce se întâmplă după etapa de construcție: cine păstrează competențele-cheie și cine controlează tehnologia esențială?
Fabrica CATL din Zaragoza va funcționa inițial cu 2.000 de muncitori aduși din China, cu promisiunea unei forțe de muncă majoritar locale până în 2026. Există un echilibru fragil între avantajele pe termen scurt, investiții, locuri de muncă, sprijin pentru Stellantis, și temerile pe termen lung legate de independența tehnologică și de capacitatea Europei de a recrea intern expertiza necesară pentru a rămâne competitivă. Pe hârtie, fondurile europene și consensul politic susțin proiectul; în practică, rămâne de văzut câtă valoare va rămâne efectiv la nivel local și cât va reveni lanțului de producție global controlat din China.
Faptul că 4 miliarde de euro sunt investite într-o fabrică la Zaragoza arată cât de crucială a devenit lupta pentru supremație în domeniul bateriilor. Dacă promisiunea CATL privind localizarea forței de muncă până în 2026 se va respecta și dacă vor exista garanții reale pentru transferul tehnologic, atunci Spania și Europa pot câștiga timp valoros. Dacă nu, riscul este ca regiuni importante din Europa să devină noduri de producție fără control strategic asupra tehnologiei.
Miza proiectului nu este doar economică; este vorba despre cine deține capacitatea de a produce tehnologie critică pentru mobilitatea viitoare. Zaragoza, CATL, suma de 4 miliarde de euro și angajamentul de a trece la angajați locali până în 2026 sunt elemente tangibile ale unei schimbări mai ample. Va reuși Europa să transforme această investiție într-un câștig durabil pentru competențe și independență tehnologică? Ce părere ai despre echilibrul între investițiile străine și dezvoltarea competențelor locale în sectoare strategice?
Fii primul care comentează