Când tema pensiilor apare pe un platou de emisiune, inevitabil apar comparații cu alte sisteme europene sau replici menite să agite publicul. Ministrul muncii, Florin Manole, a explicat la Prima Tv de ce românii nu pot retrage oricând sumele din Pilonul 2 și a subliniat că fondurile de pensii nu sunt depozite personale de economii, ci componente ale unui mecanism de asigurare socială, funcționând mai degrabă ca un venit lunar la momentul pensionării.
Manole a fost clar: dacă vrei să pui mulți bani undeva și să-i scoți când dorești, deschizi un depozit bancar și nu aștepți până la pensie. Aceasta, a continuat el, este însă esența unei pensii, un venit plătit lunar. A admis că sistemul românesc poate părea imperfect unor persoane, dar a insistat că modele asemănătoare există în țări precum Ungaria, Franța sau Germania. Practic, nu este o particularitate românească: pilonul privat de pensii funcționează după principii similare peste tot.
Referitor la temerile că un val mare de nașteri în urmă cu două decenii ar pune în pericol finanțele sistemului, ministrul a respins ipoteza unui colaps. El a explicat că și contribuțiile la bugetul de pensii au crescut și vor continua să crească, iar când evaluăm situația trebuie privite împreună Pilonul 1 și Pilonul 2, nu doar Pilonul 1 versus buget. Ca exemplu numeric, la sfârșitul primelor cinci luni, diferența dintre veniturile cumulate din Pilonul 1 și Pilonul 2 și cheltuielile totale cu pensiile era de 4 miliarde de lei. Nu este o sumă de neglijat, dar nici o prăpastie, un ecart pe care, a spus el, îl putem micșora prin combaterea eficientă a muncii la negru.
În emisiune a rămas clar că ministrul nu susține majorarea vârstei de pensionare, discuțiile atingând și alte subiecte legate de sănătate sau managementul sistemelor publice, dar accentul a rămas pe ideea că banii din Pilonul 2 nu sunt disponibili la cerere, ci fac parte dintr-o schemă de asigurare pe termen lung. Mesajul e simplu: recunoscând imperfecțiunile, sistemul românesc de pensii este prezentat ca fiind în linie cu practici europene mai largi.
Florin Manole a folosit cifra de 4 miliarde de lei pentru a ilustra decalajul și a conectat soluțiile cu reducerea muncii la negru; această legătură practică între comportamentul economic curent și sustenabilitatea pe termen lung a pensiilor merită reținută. Cei interesați pot urmări intervenția din emisiunea Insider Politic de la Prima Tv pentru context și nuanțele declarațiilor.
Termenul Pilonul 2 apare aici ca element central: este important de reținut că nu oferă acces la sume în orice moment și că funcționează în paralel cu Pilonul 1 pentru a asigura plăți lunare la pensie. Acest aranjament se regăsește, sub diverse forme, și în alte state europene, ceea ce poate ajuta publicul să se orienteze când compară opțiuni sau urmărește reforme.
Florin Manole a amintit 4 miliarde de lei; este o valoare concretă care arată că există un ecart, dar nu unul catastrofal. Pe termen scurt, reducerea muncii la negru pare o soluție pragmatică pentru îmbunătățirea balanței. Cum te raportezi la ideea că banii din Pilonul 2 nu sunt economii personale, ci fac parte dintr-un mecanism colectiv?
Fii primul care comentează