Concluzia: reducerea procentuală propusă evidențiază două realități concrete, cifra de circa 13.000 de posturi la 10% și necesarul de 2 miliarde de lei pentru a face sustenabile împrumuturile și investițiile. Aceste date arată că miza nu este doar birocratică, ci afectează serviciile locale și capacitatea statului de a duce la bun sfârșit proiecte majore, precum PNRR și Anghel Saligny. Ce părere ai: care ți se pare o soluție practică mai echilibrată pentru reducerea cheltuielilor fără a pune în pericol serviciile esențiale?
Premierul a adăugat și rațiunea bugetară pe termen mediu: România trebuie să împrumute în acest an în jur de 32 de miliarde de euro pentru a acoperi deficitul. Fără diminuarea cheltuielilor cu cel puțin 2 miliarde de lei, spune el, viitoarele guverne vor avea dificultăți în a asigura atât finanțarea investițiilor din PNRR, cât și a proiectelor naționale precum Anghel Saligny, în special acolo unde proiectele sunt deja supracontractate. Prin urmare, discuția nu este doar despre eficiență administrativă, ci și despre sustenabilitatea finanțelor publice în contextul unor angajamente majore de investiții.
Premierul a explicat că, dacă s-ar aplica reduceri procentuale simbolice, de 5%, 10% sau 15%, asta ar însemna sute sau mii de posturi ajustate în aparatul administrativ, la 10% ar putea fi vorba de aproximativ 13.000 de posturi în instituțiile proprii. El a punctat că există autorități locale care și-au folosit bine resursele și nu ar necesita astfel de reduceri, în timp ce altele depășesc limite rezonabile și acolo există spațiu pentru creșterea eficienței. Ideea e să nu se aplice o soluție uniformă pentru toți, pentru că ar fi nedrept să penalizezi unitățile care au gestionat responsabil bugetele.
Argumentul premierului continuă: reducerea cheltuielilor structurale este, spune el, esențială pentru o administrație mai eficientă și pentru corectarea unor inegalități. Dacă te limitezi doar la reduceri ale cheltuielilor de funcționare, efectul poate fi temporar; acele economii pot fi refăcute rapid în anul următor. În plus, o scădere uniformă a cheltuielilor riscă să afecteze elemente vitale pentru comunități, iluminatul public sau încălzirea școlilor, de exemplu, în timp ce personalul în exces rămâne neatins. Pe scurt, o reducere bine calibrată a cheltuielilor structurale ar trebui să protejeze serviciile fundamentale și, în același timp, să corecteze dezechilibrele de personal.
Ministrul a discutat despre diminuarea cheltuielilor din administrația locală, afirmând că o reducere proporțională ar scoate la iveală modul în care primăriile și consiliile județene au folosit fondurile și unde există risipă. Istoria administrației publice locale din România e plină de tentative de reformă: de la reorganizări repetate până la inițiative pentru transparență și eficientizare, însă problema structurii cheltuielilor a rămas constant pe agenda publică. Propunerea vine acum în contextul unor împrumuturi substanțiale pe care statul trebuie să le contracteze și al unor programe de investiții deja asumate.
Fii primul care comentează