România își reia rădăcinile, de data aceasta sub apă, în Marea Neagră. Proiectul național de refacere a habitatelor marine a restaurat deja peste 20 de hectare de fund marin cu iarbă de mare Zostera noltii și a replantat alge Cystoseira barbata, creând pajiști subacvatice și recifi artificiali în largul coastelor românești.
Refacerea acestor habitate urmărește mai multe scopuri practice: oferă adăpost pentru pești, căluți de mare și alte specii, fixează carbon, stabilizează sedimentele de pe fundul mării și atenuează eroziunea plajelor. În esență, problemele vizibile la suprafață, pierderea plajei, turbiditatea apei, scăderea resurselor pentru pescari, pot fi diminuate prin refacerea acestor structuri vii subacvatice. Proiectul este realizat în proporție de aproximativ 80%, potrivit declarațiilor managerului de proiect, Nicușor Buzgaru.
Inițiativa este finanțată din fonduri ale Uniunii Europene, cu sprijin de la Banca Europeană de Investiții și cu participarea unor institute de cercetare din România. Autoritățile subliniază că nu este vorba doar de plantarea unor specii marine, ci despre restaurarea echilibrului ecologic și despre o investiție pe termen lung în protecția litoralului. Stelică Hagi, director la Administrația Bazinală Dobrogea-Litoral, a afirmat că proiectul poziționează România pe harta restaurărilor marine din Europa, iar Mihaela Andra Negoi, director de investiții la Apele Române, a spus că inițiativa poate deveni un model pentru Europa de Est.
Obiectivul pentru 2027 este ambițios: peste 700.000 de metri pătrați de fund marin și 13 recifi artificiali. Practic, asta înseamnă pajiști subacvatice suficient de întinse pentru a influența biodiversitatea locală și procese precum eroziunea costieră. Pe termen mediu, habitatul refăcut poate susține comunitățile locale de pescari și turismul responsabil, iar pe termen lung contribuie la atenuarea unor efecte ale schimbărilor climatice prin stocarea carbonului în biomasa marină.
Proiectul ilustrează o abordare integrată: cercetare științifică, finanțare europeană și implementare practică pe litoralul Mării Negre. În plus, implicarea cercetării locale asigură monitorizare și adaptare continuă, esențial când lucrezi cu ecosisteme sensibile. Dacă planul se va desfășura conform calendarului, modelul românesc ar putea inspira și alte țărmuri din regiune să investească în soluții naturale pentru protecția coastelor.
Programul arată că restaurarea marină include atât lucrări vizibile, precum instalarea recifelor artificiale, cât și procese mai lente, precum stabilizarea sedimentelor și refacerea comunităților de alge și iarbă de mare. Aceste intervenții atrag viețuitoare, reglează micro-habitatele și diminuează impactul furtunilor asupra țărmului. Exemple concrete din proiect: Zostera noltii pentru pajiștile subacvatice și Cystoseira barbata pentru recife, peste 20 de hectare deja tratate și un obiectiv de 700.000 m2 până în 2027, plus 13 recifi programați.
Restaurarea fundului mării și a recifelor evidențiază o perspectivă practică: investiția în ecosisteme costiere funcționale produce efecte multiple, ecologice, economice și de protecție a infrastructurii. Este esențial ca proiectele similare să fie monitorizate transparent și să implice comunitățile locale pentru a garanta sustenabilitatea pe termen lung. Ce impact credeți că va avea extinderea acestor pajiști subacvatice asupra pescuitului și turismului de pe litoralul românesc?
Fii primul care comentează