Arhitectul Andrei Corbet vorbește despre orașele noastre și explică cum suburbii au ajuns să semene cu cartiere improvizate, de la blocuri noi până la traficul care ne răpește ore din viață. Istoria urbanismului românesc arată de decenii o alternanță între planificare centralizată și dezvoltare haotică; astăzi vedem efectele practicilor permisive din ultimii ani, ansambluri rezidențiale ridicate rapid, fără o infrastructură coerentă.
Corbet, care a străbătut pe jos zeci de ansambluri rezidențiale recente, descrie un peisaj cunoscut multor orașe: clădiri noi amplasate în afara nucleelor urbane, prost conectate la restul localității. Urbanismul derogatoriu a permis proiecte care ocolesc sau adaptează regulile astfel încât dezvoltatorii să construiască mai mult și mai repede. Rezultatul este un model de expansiune dispersată, unde densitatea nu vine însoțită de servicii publice sau transport eficient.
Transportul public apare atât ca cauză, cât și ca efect al unei dezvoltări schițate neglijent. Rute insuficiente, frecvențe reduse și legături slab gândite între cartiere generează dependența de mașină. Ambuteiajele sunt extinse, uneori pe zeci de kilometri, și transformă deplasarea în timp pierdut. Corbet atrage atenția că oamenii sfârșesc prin a petrece mai mult timp în mașină decât în spații publice confortabile. Parcurile, acolo unde există, sunt adesea mici, închise și prost concepute, asemănătoare cu țarcurile pentru câini: locuri care nu invită la petrecut timp, socializare sau recreere autentică.
Din observațiile sale rezultă că problema nu este doar estetică, ci și funcțională: lipsa unei viziuni urbanistice coerente influențează mobilitatea, sănătatea publică și coeziunea socială. Amenajările neplanificate pun presiune pe infrastructură, de la drumuri la rețele de apă și canalizare, și scad calitatea vieții locuitorilor. În plus, dezvoltarea rapidă, necoordonată cu serviciile publice, accentuează inegalitățile între zonele bine deservite și noile suburbii.
Soluțiile propuse de Corbet se concentrează pe refacerea planificării: reguli mai clare, aplicate constant; implicarea autorităților locale în noile ansambluri; integrarea transportului public încă din faza de proiectare; și crearea de spații verzi funcționale, nu doar estetice. Asta implică nu doar hârtii și reglementări, ci și resurse pentru implementare și monitorizare. Reabilitarea mobilității urbane ar trebui să includă rute eficiente de transport public, piste pentru biciclete și trotuare care chiar să încurajeze mersul pe jos, nu doar marcaje pe hartă.
Observațiile sale arată că schimbarea este posibilă, dar cere voință politică și colaborare între proiectanți, autorități și comunități. Exemple concrete din orașe care au revenit la o planificare coerentă demonstrează că intervențiile pot reduce timpii de deplasare și pot transforma spațiile publice în adevărate locuri de întâlnire. Implementarea unor reguli care să descurajeze urbanismul derogatoriu și promovarea investițiilor în transportul public sunt pași esențiali.
Andrei Corbet menționează zeci de ansambluri vizitate și ambuteiaje care se întind pe distanțe semnificative, iar metafora parcurilor ca țarcuri de căței rămâne sugestivă. Aceste detalii ne reamintesc că urbanismul influențează viața de zi cu zi: de la drumuri și autobuze, la locurile în care copiii se joacă.
Titlul interviului, VIDEO Interviu. Andrei Corbet, subliniază implicarea directă a unui specialist care a cercetat situații recente pe teren. Observațiile sale despre derogările urbanistice, transportul public și calitatea spațiilor verzi reflectă probleme concrete, verificabile prin numărul de ansambluri vizitate și lungimea ambuteiajelor raportate. Beneficiarii imediați ai acestor recomandări pot fi autoritățile locale și dezvoltatorii care proiectează viitoare ansambluri, iar exemplele din teren, timpul pierdut în trafic, lipsa pistelor pentru biciclete, parcurile diminuate, pot orienta schimbări practice.
Doriți să aflați cum ar putea arăta un proiect rezidențial bine integrat din punctul de vedere al transportului și al spațiilor verzi, luând drept model un oraș european care și-a reorganizat eficient suburbii?
Fii primul care comentează