Studii recente privind urangutanii, cimpanzeii și alte primate din pădurile tropicale indică faptul că legătura noastră cu alcoolul ar putea avea rădăcini evolutive foarte vechi. Cercetarea menționată s-a concentrat pe cimpanzeii din proiectul Ngogo din Uganda și pe un sit din Taï din Coasta de Fildeș, examinând cât etanol obțin acești primate exclusiv din fructele căzute.
O echipă de cercetători a colectat pulpă din fructe căzute pe sol în ambele locații, le-a ambalat etanș și le-a congelat pentru a opri procesul de coacere. Ulterior au determinat concentrațiile de etanol cu ajutorul unui etilotest portabil, al unui cromatograf de gaz mobil și prin analize chimice. Rezultatul: fructele din Uganda prezentau în medie 0, 32% etanol, iar cele din Coasta de Fildeș 0, 31%. Pare puțin, dar având în vedere că un cimpanzeu poate consuma zilnic aproximativ 40–45 kg de fructe, adică 5–10% din masa corporală, cantitatea totală de etanol ingerată devine semnificativă. În plus, fructele preferate la ambele situri erau tocmai cele cu cel mai mare conținut de etanol.
Autorii subliniază că estimarea lor este conservatoare. Dacă cimpanzeii ar selecta fructele coapte în mod aleator, asta ar reflecta consumul mediu. Dar dacă preferă activ fructele mai coapte și mai bogate în zaharuri, ingestia reală de etanol ar putea fi mai mare. Această ipoteză concordă cu observații anterioare: în 2016 s-a descoperit că aye-aye și lorizii în captivitate preferă nectarul cu un conținut mai mare de alcool.
Un coautor al studiului, Aleksey Maro, student la UC Berkeley, propune că această descoperire susține ipoteza numită „maimuța beată”: strămoșii noștri ar fi fost expuși cronic la alcoolul din fructe, ceea ce ar fi putut favoriza asocierea dintre consumul de alcool și recompensa gustativă oferită de zaharuri. Astfel, atracția oamenilor pentru băuturi alcoolice ar putea avea origini adânci, chiar dacă la oameni consumul este deliberat, iar la maimuțe apare accidentat, în timpul consumului de fructe coapte.
Catherine Hobaiter, primatolog la Universitatea din St. Andrews, neimplicată în studiu, a remarcat că această relație cu alcoolul ar putea data de circa 30 de milioane de ani. La cimpanzei, un astfel de obicei ar putea avea și roluri sociale: momentele petrecute împreună pe „covorul” pădurii, mâncând fructe căzute, pot consolida legăturile și pot genera interacțiuni esențiale pentru grup. Următorul pas propus de cercetători este analiza urinei cimpanzeilor pentru a detecta metaboliți ai alcoolului, așa cum s-a făcut în 2022 pentru maimuțele-păianjen, ceea ce ar permite estimări mai precise ale consumului zilnic de etanol. Maro a petrecut vara la Ngogo, dormind în copaci și colectând probe de urină pentru analiză.
Studiul a fost publicat în Science Advances în 2025 și are DOI 10.1126/sciadv.adw1665.
Cercetarea pune în evidență valori concrete: 0, 31–0, 32% etanol în pulpă și 40–45 kg de fructe consumate zilnic. Aceste date ne permit să ne imaginăm cum o expunere mică, repetată, la alcoolul natural ar fi putut modela comportamentele alimentare și preferințele. De asemenea, sugerează direcții clare pentru investigații viitoare, precum analizele de urină și testarea preferințelor pentru fructe mai coapte. Cum ți se pare: ne privim diferit o porție de fructe aflând că poate conține și o urmă de alcool?
Fii primul care comentează