József Klein și atelierul Școlii de la Baia Mare la Muzeul Național de Artă al României

Expoziția dedicată lui József Klein și Școlii de la Baia Mare a ajuns la Muzeul Național de Artă al României și aduce în fața publicului optzeci de lucrări, pictură, grafică, sculptură și documente, provenind din numeroase muzee și colecții particulare din România și Ungaria. Sunt expuse piese din Muzeul Județean de Artă Centrul Artistic Baia Mare, MNAR, Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Centrul de Cultură, Artă și Agrement din Târgu-Mureș și colecții private din Budapesta și Baia Mare; majoritatea lucrărilor provin direct din atelierul lui Klein, păstrate de muzeul băimărean. Expoziția poate fi vizitată până la 28 februarie 2026.

Școala de la Baia Mare își are originile în anii 1890, când Simon Hollósy, János Thorma, Istvan Réti și Bélla Iványi-Grünwald au creat un tip de laborator artistic la poalele munților, o alternativă la rigiditatea academiei, încurajând studiul după natură. Înrudită cu curente ca impresionismul, postimpresionismul, expresionismul, fovismul și constructivismul, comunitatea artistică locală, inclusiv Jószef Klein, Béla Czóbel, Rezsö Balint, Vilmos Perlrott-Csaba și Sándor Ziffer, a contribuit la actualizarea limbajului plastic din zonă. Nu doar tehnica s-a transformat; s-a modificat și modul în care artiștii au privit peisajul, orașul și natura, iar influențele au circulat între ceea ce astăzi numim arta românească și cea maghiară.

Expoziția de la MNAR pune în prim-plan personalitatea lui József Klein, un creator cu o parcurs aparte și, din păcate, tragic. Klein a fost deportat la Auschwitz în 1944, la vârsta de 48 de ani, și a dispărut în anul următor, însă opera sa a rămas în țară și a fost recuperată. Temele abordate de expoziție, tradiție și modernitate, inovație, tragism și Holocaust, construiesc o imagine complexă a unei epoci în care arta a fost atât martor, cât și victimă. Curatorii subliniază că este vorba despre o restituire semnificativă pentru comunitățile culturale din România și Ungaria.

Dintre lucrările expuse se află piese importante precum Destindere de János Thorma, Autoportretul lui Sándor Ziffer din 1943–1944 și Portretul lui Jeno Maticska de Béla Czóbel. Fotografia principală a expoziției prezintă trei tablouri de Klein: Soartă de mineri (1940), Necazurile proletarului (1940–1942) și La izvor (1935), evidențiind variația tematică și preocupările sociale ale artistului în anii anteriori tragediei personale.

Expoziția de la parterul Galeriei Naționale a fost curatoriată de Alina Petrescu, șefa Secției de Artă Românească Modernă de la MNAR, împreună cu Robert Strebeli, directorul Muzeului Județean Baia Mare Centrul Artistic Baia Mare. Organizarea reunește piese din patrimoniul instituțiilor partenere și din colecții private, oferind o perspectivă amplă asupra Școlii de la Baia Mare și a contextului artistic transilvăn din prima jumătate a secolului XX.

Expoziția amintește rolul important pe care l-au avut centrele locale de creație în conectarea vieții artistice românești cu curentele europene moderne. Prin lucrările salvate ale lui József Klein și ale colegilor săi, vizitatorul poate observa nu doar evoluția unor stiluri, ci și felul în care arta a reflectat transformările sociale și politice ale vremii. Sala dedicată operelor lui Klein scoate în evidență atât preocupările figurative, cât și pe cele tematice, de la scene de muncă la portrete și peisaje, arătând o paletă largă de tehnici și atitudini estetice.

Titlul expoziției, József Klein și Școala de la Baia Mare, indică legătura dintre destinul unui artist și o mișcare mai largă. Afișarea în capitală, după decenii fără o astfel de prezentare, oferă publicului din București prilejul să redescopere sau să cunoască lucrări care au avut un rol în modernizarea artei din Transilvania și din spațiul româno-maghiar. Curatorii au pus accent pe criterii istorice și artistice, transformând expoziția într-o poveste vizuală despre schimbare, pierdere și conservare, nu doar într-o simplă cronologie a numelor.

Această expoziție, care readuce în prim-plan operele lui Thorma, Ziffer și Czóbel, reafirmă că Școala de la Baia Mare nu a fost un fenomen strict local, ci un nod între mari curente europene și realitățile artistice regionale. Expoziția rămâne deschisă până la 28 februarie 2026, oferind timp suficient pentru a vedea piesele în context și a înțelege legăturile istorice. Cum crezi că arta recuperată dintr-un atelier influențează modul în care percepem trecutul unui oraș sau al unei regiuni?