Antrenorul lui Dinamo, Zeljko Kopic, poartă încă de la începutul anului o banderolă cu emblema clubului, iar gestul a devenit rapid vizibil la fiecare partidă. Povestea este simplă: pe 12 februarie 2024, în deplasarea de la Farul, Kopic a pus pentru prima dată pe braț acel accesoriu care îmbină discret culorile alb-roșu ale echipei cu pătrățelele croate.
De obicei, astfel de mici detalii trec neobservate, însă pentru Kopic banderola a avut o utilitate practică. În emisiunea Liga Digi Sport a explicat că designul a fost realizat în interiorul clubului și inițial conceput în alb și roșu. Înainte de meciul cu Farul, antrenorul recunoaște că nu se simțea în formă și a discutat cu managerul echipei despre necesitatea unui stimul. Așa s-a născut ideea: un obiect care să-i ofere energie. Nu a fost o strategie de marketing, spune el, ci mai degrabă o încercare de a găsi o sursă de motivație. După ce a purtat banderola, a hotărât să o păstreze și o poartă la fiecare meci.
E interesant cum gesturi mici pot dobândi sensuri mai ample în fotbal. O banderolă care pentru unii poate părea doar un accesoriu vestimentar a devenit parte din identitatea vizuală a antrenorului la fiecare întâlnire. Momentul inițial, 12 februarie 2024, data meciului cu Farul, rămâne punctul de plecare al acestei mici tradiții. Emisiunea Liga Digi Sport a redat declarațiile lui Kopic, iar clipul integral este disponibil celor care vor contextul complet.
În ceea ce privește reacțiile fanilor sau opinia publică, nu toate gesturile din sport necesită explicații sofisticate; unele funcționează pentru simplul motiv că aduc stabilitate și o rutină vizuală. Kopic a găsit un element care îl ajută să intre mai concentrat în meciuri, iar pentru jucători și suporteri acel semn devine, treptat, recognoscibil.
Data amintită, 12 februarie 2024, și emisiunea Liga Digi Sport rămân reperele principale pentru cei care doresc să verifice declarațiile. Ți s-a întâmplat vreodată să păstrezi un accesoriu vestimentar pentru noroc sau concentrare înainte de un eveniment important?
îmi aduce aminte de anii când stăteam cu tata la tv, cu o pelerină veche pe genunchi și ne bucuram de fiecare gest mic al echipei. parcă avea rost atunci orice talisman, o banală banderolă devenea legendă în mintea noastră. trist că acum lucrurile sunt mai reci, dar mă bucur că un om încă găsește un mic colț de liniște înainte de meci. uite-mă pe mine, plâng după vremuri simple, daaa, ăsta sunt.
ăsta chiar m-a lovit. parcă-mi aduce aminte de vremuri când jucam pe un teren de pământ și purtam o panglică la mână “pt noroc” înainte de fiecare meci. nu e mare chestie, dar are gustul ăla amar de obiceiuri care rămân când totul se schimbă. mi-era dor să văd ceva atât de simplu la Dinamo, dar tot mă întristează că trebuie un bandaj ca să simți stabilitate… și totuși, îl vezi acolo și speri. stiu, sună melancolic, da’ e real.