Clujul a redevenit un reper în ceea ce priveşte integrarea persoanelor private de libertate pe piaţa muncii: ministrul Justiţiei, Radu Marinescu, a prezentat „modelul de la Cluj” ca exemplu de bune practici şi a anunţat intenţia de a-l extinde la nivel naţional, după o întâlnire între reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai penitenciarelor Gherla, Bistriţa şi Aiud. Ideea este simplă, dar are multiple consecinţe: colaborări între penitenciare şi companii locale pentru a oferi locuri de muncă persoanelor din sistem, cu avantaje pentru beneficiari şi pentru administraţie.
Parteneriatele din judeţul Cluj par să dea rezultate palpabile: prefectul Maria Forna a declarat că, în ultimii trei ani, 460 de persoane private de libertate au muncit pentru diverse firme prin acorduri încheiate de Penitenciarul Gherla. Asta înseamnă că nu este doar retorică, ci practică aplicată: oameni care îşi dezvoltă competenţe, firme care găsesc forţă de muncă şi instituţii care încearcă să-şi gestioneze resursele mai eficient. Dacă ar fi un puzzle, piesele s-ar potrivi, de data aceasta fără şansă.
Radu Marinescu a detaliat motivele politice şi sociale din spatele extinderii: munca în penitenciare este văzută ca un instrument de reintegrare socială şi formare profesională. Prin muncă, persoanele private de libertate pot învăţa meserii, îşi pot valorifica aptitudinile şi dobândesc competenţe utile la ieşirea din penitenciar. În plus, implicarea în activităţi remunerate generează venituri care pot fi folosite ulterior pentru reforme administrative şi pentru alte nevoi ale sistemului penitenciar. Ministrul a subliniat şi o componentă pragmatică: România se confruntă cu un deficit de muncitori, iar în paralel există persoane din penitenciare care ar vrea şi ar putea munci, dar nu sunt suficient integrate în activităţi productive.
Pe scurt, esenţialul se concentrează pe trei direcţii: educaţie şi reintegrare socială, eficientizarea resurselor instituţionale şi răspuns la cerinţele pieţei muncii. Ministrul a mai menţionat că la conferinţa de presă a participat şi directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Geo Bogdan Burcu, ceea ce indică sprijin la nivel central. Nu e vorba doar de a asigura locuri de muncă temporare; e vorba de a construi mecanisme durabile, cu parteneriate stabile între penitenciare şi operatorii economici.
Această abordare ridică, firesc, întrebări practice: cum vor fi protejate drepturile lucrătorilor din penitenciare, ce condiţii de muncă se vor garanta şi cum vor fi recunoscute competenţele dobândite în CV-ul sau istoricul profesional al unei persoane după eliberare. Rămâne, de asemenea, de clarificat cum vor fi folosite veniturile generate pentru a susţine reformele promise şi dacă modelul aplicat la Cluj va avea aceeaşi rezonanţă în alte regiuni, cu contexte economice şi sociale diferite.
Modelul de la Cluj este concret: 460 de persoane care au lucrat pentru firme locale în trei ani. Această cifră arată că iniţiativa funcţionează deja regional. Următorul pas este transformarea unui proiect local reuşit într-un program naţional viabil, cu reguli clare, protecţii sociale şi monitorizare eficientă. Cum ar arăta o astfel de muncă integrată în fiecare judeţ? Răspunsul va veni din implementare, însă datele şi actorii deja implicaţi, penitenciarele Gherla, Bistriţa şi Aiud, reprezentanţii patronatelor, Prefectura Cluj, sunt elementele care pot construi un model exportabil.
Creşterea implicării lucrative a persoanelor private de libertate poate aduce beneficii atât pentru reintegrare, cât şi pentru echilibrul bugetar al administraţiei penitenciarelor. Totuşi, succesul concret va depinde de detalii: contracte transparente, acces la formare, condiţii de muncă sigure şi recunoaşterea competenţelor dobândite. Dacă aceste componente sunt aliniate corect, avantajele pot fi concrete; altfel, proiectul riscă să rămână doar un exemplu frumos relatat la conferinţe.
Ministrul Radu Marinescu şi Prefectura Cluj au scos în evidenţă un exemplu aplicat: cei 460 de lucrători din parteneriatele Penitenciarului Gherla. Cum pot fi adaptate aceleaşi mecanisme în judeţe cu profiluri economice diferite, precum cele predominant agricole sau industriale? Găsirea unor răspunsuri practice la această problemă va decide dacă modelul rămâne regional sau devine un program naţional funcţional.
Crezi că extinderea modelului de la Cluj poate ajuta la reducerea deficitului de forţă de muncă fără a periclita drepturile persoanelor implicate?
Fii primul care comentează