Biserica Sfintei Teodora din Vasta și enigma celor 17 arbori de pe acoperiș

Povestea Sfintei Teodora din Vasta ajunge astăzi la cititorii curioși: este vorba despre o femeie din Peloponez care, trăind ca bărbat într-o mănăstire, a sfârșit ca muceniță, iar bisericuța ridicată în cinstea ei are pe acoperiș 17 copaci impunători. Această relatere îmbină viața ascetică, sacrificiul și un rezultat pe care mulți îl consideră supranatural, iar locul continuă să fie un punct de pelerinaj în Grecia.

Teodora s-a născut în inima Peloponezului, într-o familie modestă, dar credincioasă. Încă din tinerețe a simțit chemarea vieții monahale și, pentru a i se supune, a luat o hotărâre radicală: purta haine bărbătești pe dedesubt și haine de femeie deasupra, plecând noaptea spre mănăstire. S-a aspru nevoit într-o peșteră până când trăsăturile ei femeiești s-au stins, intrând în rândul călugărilor sub numele Teodor. A fost primită într-o mănăstire de călugări închinată Maicii Domnului, azi cunoscută ca Monastiraki, și s-a remarcat prin ascultare, răbdare și viață spirituală intensă. Rugăciunile și disciplina zilnică i-au fost sprijin pentru a-și păstra ascunsă identitatea.

Când mănăstirea a fost lovită de foamete, Teodora a pornit spre satele din jur pentru a aduce mâncare fraților. Într-una din acele nopți a fost găzduită de o familie care ascundea sarcina fiicei lor. După plecarea monahului, părinții au început să răspândească zvonul că fiica lor rămăsese însărcinată din cauza lui Teodor. Când vestea a ajuns la egumen, acesta, cunoscând viața curată a monahului, s-a tulburat, însă Teodora a preferat să accepte acuzația nedreaptă decât să-și dezvăluie trupul. A fost judecată rapid și condamnată la decapitare. Înainte de execuție, s-a rugat ca trupul ei să devină biserică, sângele să izvorască și părul să încolțească în copaci.

După decapitare, călăii au aflat că monahul era de fapt femeie. Pe locul execuției a izvorât un izvor, iar deasupra mormântului ei s-a zidit o mică bisericuță în cinstea Sfântului mucenic. Ceea ce a captat atenția credincioșilor și a savanților sunt cei 17 copaci care cresc pe acoperișul acestei bisericuțe. Majoritatea arborilor ating înălțimi de până la 30 de metri și au o greutate considerabilă, iar prezența lor pe un acoperiș atât de subțire ridică semne de întrebare.

Mărturiile vizitatorilor și ale specialiștilor au subliniat caracterul neașteptat al fenomenului. Geologul P. Makrigiannis, în 1993, observa că nu există rădăcini vizibile care să străpungă zidăria veche, nici fisuri provocate de ele, și că arborii par a se sprijini pe nimic. Din punct de vedere geologic, unul singur dintre acești copaci ar fi putut periclita structura clădirii, dar aici sunt șaptesprezece, iar bisericuța stă în picioare. Arheologul, istoricul și teologul Anastasios Tinkas din Attica a afirmat că existența acestor copaci depășește rațiunea și explicația naturală, atribuind fenomenul unei intervenții divine, văzută ca o minune ce confirmă viața și martiriul Sfintei Teodora.

Sătenii și pelerinii care vin, mai ales pe 11 septembrie, la praznicul Sfintei Teodora rămân impresionați; mulți povestesc aceeași uimire în fața imaginii copacilor care par să sfideze legile arhitecturii. În interiorul bisericuței nu se observă rădăcini proeminente sau fisuri evidente, iar când vântul trece prin frunzișul imens se spune că mișcarea lor nu distruge structura, deși, din perspectivă geologică, aceasta ar fi o așteptare normală.

Tema acestei întâmplări confruntă două registre: viața ascetică și sacrificiul personal, reprezentate de existența și moartea Sfintei Teodora, și inexplicabilul, ilustrat de copacii de pe acoperiș. Povestea ei amintește de practici ascetice vechi, când bărbați și femei îmbrăcau roluri diferite pentru a se dedica vieții spirituale, și readuce în discuție modul în care comunitățile interpretează fenomenele neobișnuite ca semne sau minuni. Din perspectiva științei, prezența unor arbori mari pe o structură istorică ridică întrebări despre originea lor și despre cum s-a menținut rezistența clădirii; din perspectiva credinței, evenimentul pare o confirmare a rugăciunii și a ocrotirii divine.

Biserica Sfintei Teodora din Vasta rămâne un loc unde povestea unei vieți aspre și a eroului ei discret, Teodora, se împletește cu un fenomen care stârnește curiozitate. Întrebările rămân practice și concrete: cum au crescut acei copaci acolo, ce arată măsurătorile moderne despre structura acoperișului, ce documente atestă locul mormântului și construcția bisericii, și cum sunt organizate vizitele pelerinilor în timpul praznicului din 11 septembrie? Aceste aspecte combină cercetare arheologică, expertiză geologică și memoria orală a comunității.

Biserica Sfintei Teodora din Vasta, cei 17 copaci ai ei și data de 11 septembrie rămân elemente ușor de reținut. Dacă ai ocazia să vizitezi, vei vedea izvorul legat de martiriu, acoperișul împodobit cu arbori și o poveste veche de credință și jertfă. Ce crezi că explică prezența acelor copaci: un fenomen natural rar sau un semn supranatural?