Simion Hăncescu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, lansează un apel ferm către profesori: solidaritate şi acţiune în stradă pentru a contracara efectele pe care le atribuie Guvernului Bolojan asupra învăţământului din România. Contextul depăşeşte planul local: de-a lungul decadelor, reformele educaţionale au stârnit dispute, proteste şi negocieri, iar acum sindicatele avertizează că noile iniţiative legislative riscă să readucă şcoala românească cu zeci de ani în urmă, afectând direct elevii şi cadrele didactice.
Hăncescu atenţionează că Legea 141/2025 a fost adoptată fără o evaluare a impactului şi fără o analiză riguroasă a consecinţelor, iar efectele ei ar putea fi serioase şi de lungă durată. În comunicatul public, el cataloghează măsurile drept cinice şi susţine că acestea nu doar reduc resursele disponibile, ci urmăresc, în esenţă, slăbirea învăţământului preuniversitar de stat. Potrivit liderului FSLI, pierderile vor fi suportate de elevi şi profesori, iar rolul clasei politice în acest demers ridică întrebări privind priorităţile guvernării. Mesajul include şi acuzaţii mai dure la adresa clasei politice, pe care Hăncescu o descrie ca fiind indiferentă sau chiar ostilă faţă de sistemul educaţional, şi trage un semnal de alarmă asupra influenţei intereselor economice şi a corupţiei în formularea politicilor publice.
Apelul la proteste nu e o noutate: sindicatele solicitau deja implicare activă, nu doar gesturi pe reţelele sociale. Hăncescu îndeamnă cadrele didactice să boicoteze deschiderea anului şcolar şi să ia parte la acţiunile de protest, considerate necesare pentru a obţine abrogarea măsurilor de austeritate. Prima mobilizare importantă programată este Marşul educaţiei, stabilit pentru 8 septembrie în Bucureşti. Liderul sindical subliniază că liderii de sindicat nu pot genera schimbarea de unii singuri: este nevoie de unitate, solidaritate şi implicare reală din partea fiecărui profesor. Fără o participare largă, avertizează el, guvernul poate interpreta tăcerea sau absenţa ca lipsă de opoziţie.
Tonul mesajului este hotărât şi de mobilizare: Hăncescu cere recâştigarea demnităţii profesionale şi atrage atenţia asupra riscului ca învăţământul românesc să fie afectat pe termen lung, retrogradând 15–20 de ani. El invocă argumente legate de gestionarea bugetelor, absenţa studiilor de impact şi natura politică a deciziilor, chemând la acţiune pentru a proteja drepturile şi condiţiile de muncă ale profesorilor. Marşul din 8 septembrie este prezentat ca primul pas concret într-un şir de proteste, dar Hăncescu insistă că va fi nevoie de continuarea acţiunilor până la abrogarea măsurilor.
Mesajul conţine şi un apel retoric către conştiinţa colectivă a cadrelor didactice: întrebarea dacă s-a pierdut capacitatea de a protesta sau dacă s-a acceptat pasiv degradarea sistemului. Sindicatul pledează pentru solidaritate activă şi susţine că schimbarea e posibilă doar prin mobilizare reală, nu prin reproşuri online. În acest cadru, accentul cade pe unitate, responsabilitate comună şi importanţa prezenţei fizice la acţiunile revendicative. Materialul este semnat A.P., iar sursa principală a declaraţiilor este mesajul public transmis de Hăncescu pe pagina sa de Facebook.
Legea 141/2025 şi efectele ei, Marşul educaţiei din 8 septembrie şi îndemnul la boicotarea deschiderii anului şcolar sunt elementele concrete ale apelului lansat de FSLI. Aceste date sugerează că următoarele săptămâni vor fi cruciale pentru modul în care se vor negocia sau contesta măsurile de austeritate din educaţie. Rămâne de văzut cum vor răspunde autorităţile la solicitările profesorilor, iar participarea la acţiuni va fi, cel mai probabil, factorul decisiv în eficienţa acestui demers sindical.
Simion Hăncescu menţionează intervalul temporal de 15–20 de ani şi data de 8 septembrie, iar apelul său pune în discuţie două teme esenţiale: protejarea unei instituţii publice fundamentale şi felul în care reperele politice şi economice modelează politica educaţională. Reforma sau regresul sistemului şcolar nu sunt doar probleme administrative; ele au impact asupra elevilor, familiilor şi perspectivelor profesionale ale generaţiilor viitoare. Dacă schimbarea este dorită cu adevărat, ea trece prin dialog, argumente şi, atunci când acestea nu sunt suficiente, prin mobilizarea civică a celor direct afectaţi. Sunteţi dispuşi să participaţi la Marşul educaţiei pe 8 septembrie?
ce naiba iarasi? adica ne taie din putin si noi stam pe net sa ne plangem? boicot total la deschidere. mergem la mars, da? nu mai stam. 8 sept, bucuresti. cine nu vine, sa nu mai zica peste o luna ca e suparat. ms.
Nu mi se pare exagerat ce spune Hăncescu, mai ales când reformele trecute au bătut pasul pe loc și s-au făcut pe genunchi; dar totuși aș vrea să văd cifre concrete și studii independente, nu doar sloganuri — stiu că sindicatele au dreptate pe principiu, dar argumentele trebuie și demonstrate. Dacă boicotul deschiderii anului școlar și Marșul din 8 septembrie mobilizează suficienți profesori, atunci pot schimba ceva, altfel devine doar zgomot pe Facebook; de aia contează organizarea locală și negocieri serioase cu experți, nu doar indignare. Și da, cine știe… poate e momentul să cerem transparență totală în cheltuieli, audit public si implicarea părinților, nu doar vorbe; mi se pare rezonabil si necesar, deci eu probabil voi merge.