Zvonurile despre plecări neașteptate din conducerea instituțiilor publice nu sunt ceva nou: de la demiteri politice în deceniile trecute la schimbări bruște ale directorilor în timpul pandemiei, tensiunea rămâne constantă. Azi subiectul e ce s-a întâmplat la CDC, despre directorul concediat şi despre audierile din Senat care au urmat, toate în Washington şi cu ecouri în presa naţională.
Informaţia principală e că Susan Monarez a fost eliberată din funcţia de director al CDC după ce, potrivit unui editorial apărut în Wall Street Journal cu câteva ore înainte de audieri, ar fi refuzat să îi permită lui Kennedy să aprobe în prealabil recomandările unui comitet consultativ pentru vaccinuri, comitet alcătuit recent din persoane care au adoptat în public un discurs antivaccin. Monarez a afirmat în acel text că a cerut ca recomandările să fie evaluate riguros şi pe baze ştiinţifice înainte de a fi adoptate sau respinse, nu aprobate automat. Această afirmaţie a fost adusă în discuţie în faţa senatorilor la audieri, iar dezbaterea a devenit rapid tensionată.
Kennedy, confruntat cu afirmaţia, a negat categoric, susţinând că Monarez minte şi că el nu i-a cerut niciodată să preaprobeze recomandările. Versiunea lui Kennedy e că i-a cerut demisia după ce a întrebat-o direct dacă e o persoană de încredere şi ea ar fi răspuns „nu”. La întrebare, senatorul Bernie Sanders a reluat firul: l-a întrebat pe Kennedy dacă înţelegeau că fosta şefă a CDC i-ar fi spus că nu e de încredere, iar Kennedy a încercat să clarifice că răspunsul fusese doar „nu”, nu fraza completă „nu sunt o persoană de încredere”. E o nuanţă care, în practică, nu o face mai puţin stânjenitoare.
Replica respectivă la masa audierii a generat şi alte observaţii. Senatorul Thom Tillis, deja sceptic faţă de explicaţiile lui Kennedy, a subliniat discrepanţa între laudele publice şi demiterea fulgerătoare. El a adus aminte că, cu puţin timp înainte, Kennedy o descrisese pe Monarez ca având „credibilitate ştiinţifică de necontestat”, un expert în sănătate publică, un microbiolog respectat şi dedicat. Cum se face trecerea atât de rapid de la elogii la concediere? Tillis a sugerat, cu un umor discret, un sfat practic: dacă vrei să te asiguri că angajezi pe cineva onest, întreabă-l la interviu, nu la patru săptămâni după confirmarea în Senat.
Audierile au reliefat două aspecte: pe de o parte tensiunile dintre conducerea unei instituţii ştiinţifice şi factorii politici care o controlează; pe de altă parte, importanţa formulării exacte în declaraţii publice şi cum un singur cuvânt poate modifica percepţia unui eveniment. Atât Monarez, cât şi Kennedy au încercat să îşi susţină propriile versiuni, iar senatorii au încercat să alcătuiască imaginea pentru electorat.
Câteva detalii de context ajută la interpretare: editoriale în ziare importante apărute imediat înainte de audieri pot modela agenda şi tonul discuţiilor; comitetele consultative din sănătate sunt sensibile la componenţa lor, mai ales când sunt incluşi membri cu opinii controversate; iar confirmările în Senat nu garantează întotdeauna că relaţiile de lucru vor funcţiona ulterior.
Audierile au fost mai mult un schimb de versiuni şi, deocamdată, nu au clarificat definitiv motivele reale ale demiterii. Rămâne de văzut dacă vor apărea documente, înregistrări sau alte mărturii care să susţină una dintre părţi. Până atunci, episodul scoate în evidenţă fragilitatea încrederii instituţionale şi necesitatea transparenţei în deciziile legate de sănătatea publică.
Kennedy şi Monarez rămân personaje centrale în acest caz, iar data şi locul audierii, Senatul SUA, în zilele recente, stau mărturie la disputa privind procedurile de lucru şi etica managerială. Cum va evolua următoarea etapă depinde de dovezile care vor apărea şi de voinţa senatorilor de a le investiga în continuare. Crezi că ar trebui făcute publice înregistrările interne pentru a lămuri situaţia?
Fii primul care comentează