Când te gândești la cornetul de înghețată, probabil îți apare în minte o plimbare la început de seară, cu vârful rece topindu-se pe degete. Povestea lui pornește la începutul secolului XX, între inventatori imigranți din New York și expoziții internaționale din SUA, și îmbină brevete, improvizații și spirit antreprenorial, exact tipul de întâmplare minoră care schimbă obiceiuri majore.
Italo Marchiony, un imigrant italian stabilit în New York, a fost primul care a încercat să consemneze ideea unui recipient comestibil pentru înghețată. În 1903 i s-a eliberat un brevet pentru un dispozitiv care turna cupe comestibile, asemănătoare unor boluri mici. Problema a apărut ulterior: brevetul nu acoperea forma rulată a cornetului pe care o cunoaștem astăzi. Prin urmare, când au izbucnit dispute între producători, Marchiony nu a reușit să-și protejeze complet concepția, iar modelul rulant a rămas liber să se răspândească.
Un an mai târziu, la Expoziția Mondială de la St. Louis din 1904, s-a petrecut un episod care a fost povestit ca o mică magie practică. Arnold Fornachou, un comerciant de înghețată, a rămas fără farfurii pentru clienți. Vecinul său de tarabă, Ernest Hamwi, cofetar sirian renumit pentru vafele sale subțiri și crocante, a rulat una dintre vafe transformând-o într-un recipient improvizat. Fornachou a pus înghețata în vafă, iar soluția a devenit imediat populară: oamenii puteau mânca și merge în același timp, fără linguri sau farfurii. Această idee simplă s-a răspândit rapid, iar cornetul a devenit simbolul înghețatei „to go” din acea perioadă.
Succesul a dus la industrializare. Ernest Hamwi a valorificat ocazia și a pus bazele unei afaceri care a produs cornete la scară largă. Progresul tehnologic a continuat: în 1912 a fost brevetată prima mașină automată pentru fabricarea cornetelor, iar în 1959 un alt pas important a fost acoperirea cornetelor cu un strat de ciocolată și ulei, o inovație care a deschis calea pentru produse precum Cornetto și pentru înghețata ambalată pe scară largă.
Astfel, ceea ce a început ca o soluție improvizată la un târg s-a transformat într-o industrie și într-un obicei gustativ integrat în viața cotidiană. Cornetul a schimbat nu doar modul de servire, ci și economia din jurul înghețatei: de la meșteșug la producție în serie, de la farfurii la plimbări cu desertul în mână.
Exemplul lui Marchiony și episodul de la Expoziția din St. Louis ilustrează cât de mult contează detaliile legale și întâmplările practice în adoptarea unei idei. Brevetele din 1903 și mașina din 1912 explică cum a devenit posibilă producția industrială, iar inovația din 1959 arată că și mici schimbări de rețetă sau prezentare pot lansa produse noi pe piață. Dacă ți se pare interesant, gândește-te la cornet data viitoare când ții unul în mână: în el se ascunde o istorie de brevete, expoziții și vafe rulate.
Vrei să descoperi și alte curiozități despre modul în care au luat naștere obiecte obișnuite?
Fii primul care comentează