Belgia anunță intenția de a recunoaște statul palestinian în două etape, comunicarea fiind făcută de ministrul belgian de externe, Maxime Prevot. Decizia este legată de recentele evenimente de la Adunarea Generală a ONU de la New York și de condițiile puse privind eliberarea ostaticilor israelieni capturați în Fâșia Gaza de gruparea Hamas.
Istoria recunoașterii statelor e plină de pași simbolici care ulterior dobândesc valență juridică, de la recunoașterea Poloniei după Primul Război Mondial până la valurile de recunoașteri din anii 1990. Belgia urmează acum o cale asemănătoare: mai întâi un gest politic, apoi unul juridic. Prevot a spus în fața Parlamentului că prima etapă va consta în aderarea la Declarația de la New York, inițiată de Franța și Arabia Saudită în timpul Adunării Generale a ONU din această lună. Acest demers va fi însoțit de un apel la coexistență pașnică între Israel și Palestina, o formulare atractivă pe hârtie, dar ale cărei efecte depind mult de realitatea de la sol.
Recunoașterea propriu-zisă, printr-un decret regal, va avea loc numai dacă sunt îndeplinite două condiții clare: excluderea Hamas din orice proces politic și eliberarea tuturor ostaticilor israelieni aflați în custodia organizației. Astfel, prima fază va fi unul semnal politic și simbolic, iar a doua va transforma acel semnal în recunoaștere legală, dar numai după satisfacerea condițiilor anunțate.
Discuțiile din coaliția guvernamentală belgiană au fost tensionate. Lipsa unui acord putea amenința stabilitatea cabinetului condus de naționalistul flamand Bart De Wever, însă în final s-a ajuns la o soluție. Acordul include, pe lângă recunoaștere, și o serie de măsuri menite să exercite presiune asupra Israelului: posibilă interdicție a importurilor, revizuirea relațiilor în achizițiile publice cu firme israeliene, restricții de survol și tranzit naval, precum și declararea drept personae non gratae a doi miniștri israelieni considerați extremiști, a unor coloniști violenți și a unor lideri ai Hamas. Ministrul Prevot a prezentat aceste pachete ca elemente ale compromisului politic intern.
Prin acest demers, Belgia se alătură altor state care și-au exprimat recent intenția de a recunoaște Palestina, precum Franța, Regatul Unit și Australia. Motivația comună pare a fi presiunea diplomatică asupra guvernului israelian condus de Benjamin Netanyahu, în speranța influențării cursului evenimentelor din regiune.
Măsura are multiple fațete: simbolism diplomatic, condiții clare legate de eliberarea ostaticilor și riscul de a tensiona relațiile comerciale și politice. Dacă decretul regal va fi emis doar după eliberarea ostaticilor, poziția Belgiei rămâne dependentă de evoluția situației din Gaza și de deciziile actorilor implicați, inclusiv Hamas și guvernul israelian.
Declarația Belgiei subliniază că recunoașterea unui stat nu este doar un act protocolar, ci și un instrument geopolitic ce poate include sancțiuni economice, restricții diplomatice și condiționări juridice. Exemple din text: aderarea la Declarația de la New York promovată de Franța și Arabia Saudită, amenințarea cu interdicții la importuri și revizuirea achizițiilor publice, precum și condiția eliberării ostaticilor pentru emiterea decretului regal. Evoluția situației va depinde de acțiunile concrete ale tuturor părților implicate. Credeți că astfel de măsuri pot grăbi un dialog constructiv între părți?
Interesant, dar depinde mult de eliberarea ostaticilor.