Ilie Bolojan vorbește despre diminuarea personalului din administrația locală din România și motivele pentru care insistă ca reformele să reducă aproximativ 10% din cei 129.000 de angajați actuali, măsuri ce urmează a fi dezbătute în coaliție în următoarele două săptămâni. Tema atinge o problemă veche a administrației românești: structurile au fost construite în perioade diferite, planificarea de personal nu s-a aliniat întotdeauna cu necesitățile reale, iar cifrele oficiale pot crea impresii eronate despre resursele disponibile.
Premierul explică că, dintr-un plafon teoretic de 190.000 de posturi în administrația locală, doar 129.000 sunt ocupate acum, iar diferența provine din posturi aprobate dar neocupate. Ministrul dezvoltării, Cseke Attila, propusese inițial o reducere de 25% a numărului de posturi, dar Bolojan a arătat că acel procent ar fi fost, în practică, doar o ajustare contabilă: nu ar fi dus la plecări efective, deoarece multe posturi rămân vacante. Prin urmare premierul a cerut un tăietor mai consistent, între 40%–45% din posturi, ceea ce a generat tensiuni în coaliție și reacții puternice din partea partidelor.
Din explicațiile sale rezultă că inițial a fost influențat de reprezentanții administrației locale și de minister, dar a devenit suspicios când propunerea de 25% nu întâmpina opoziție. Investigațiile ulterioare i-au arătat că reducerea propusă de 25% s-ar fi aplicat unui număr de posturi mai mare decât cel efectiv ocupat, ceea ce ar fi însemnat, practic, că nimeni nu și-ar fi pierdut postul. Bolojan a oferit cifre mai precise: administrațiile locale au creat efectiv 164.000 de posturi din plafonul maxim de 190.000, iar dintre acești 164.000 doar 129.000 sunt ocupate; diferența de 35.000 reprezintă posturi aprobate, dar neacoperite. Aceste posturi neocupate contează însă la planificarea bugetară și sunt folosite ca bază pentru calculul numărului de funcții de conducere, ceea ce poate menține structuri supradimensionate.
Premierul a pus condiția continuării sale la guvernare pe obținerea unei susțineri clare din partea coaliției pentru pachetul de reformă a administrației locale. A subliniat că nu poate rămâne în funcție dacă nu dispune de mandatul și sprijinul necesar pentru a implementa măsurile pe care le consideră vitale. A precizat că nu dorește să lanseze o amenințare, ci doar să consigneze un raționament de bun-simț: fără soluții concrete pentru reorganizarea administrației, pachetul de reforme aprobat rămâne neterminat.
Aceste cifre, 190.000 ca plafon, 164.000 posturi create, 129.000 ocupate și propunerea de reducere cu 10% (13.000 posturi) sau chiar 40%–45% în opinia premierului, ilustrează cât de dificil poate fi să transformi documentele și planurile în efecte reale asupra aparatului administrativ. Reforma nu înseamnă doar tăiere de posturi; înseamnă și modul în care sunt calculate cadrele, cum intră în buget și cum se redimensionează pozițiile de conducere. Cum ar trebui, după părerea dumneavoastră, abordată reducerea posturilor fără a periclita funcționarea serviciilor locale?
daaa, iar ei taie de la gura noastră, ca sa vezi.