Transformarea culturală rămâne, însă, lentă. Modificarea practicilor de muncă este un proces complex care implică legislație, politici interne ale companiilor, așteptările angajaților și presiunile pieței. Inițiative precum restricțiile adoptate de Midea sau DJI demonstrează că schimbarea e posibilă, dar multe firme încă se confruntă cu constrângeri economice și cu o competiție acerbă. Se pot discuta multe despre cifre, legi sau cazuri particulare, dar rămâne clar că orice reformă sustenabilă trebuie să coreleze orele de muncă cu productivitatea reală și cu condiții care să nu pună în pericol sănătatea angajaților.
China începe să temperze o practică de muncă devenită aproape emblematică: programul 996, adică de la 9 dimineața până la 9 seara, șase zile pe săptămână. Această temă a reapărut frecvent în ultimele decenii, legată de expansiunea companiilor tech chineze și de dorința lor de creștere rapidă, iar acum autoritățile și firme importante recunosc nevoia unei regândiri.
Midea și DJI au impus ore clare pentru părăsirea biroului, iar datele oficiale arată o medie de 48, 5 ore lucrate pe săptămână în primele cinci luni ale lui 2025, acestea sunt cifre concrete care indică direcția schimbării și amploarea problemei. Cum pot companiile să armonizeze cerințele de performanță cu respectarea timpului legal de muncă și protejarea sănătății angajaților?
Impactul este vizibil. Munca prelungită afectează sănătatea, de la epuizare și probleme cardiovasculare până la scăderea performanței la locul de muncă și dezechilibre în viața personală. Specialiștii atrag atenția că problema nu este doar una etică sau legată de orele stipulate în contract, ci și de productivitate: mai multe ore nu garantează rezultate mai bune; din contră, productivitatea poate scădea, iar rivalitatea excesivă între companii perpetuează ciclul muncii extinse. În plus, presiunea provine și din salariile mici și din teama angajaților de a pierde locul de muncă într-un mediu foarte competitiv.
Beijingul a amplificat acțiunile publice împotriva 996: au fost lansate campanii mediatrice, inclusiv emisiuni TV dedicate subiectului, menite să schimbe percepțiile și practicile. Totodată, factori externi contează: reglementările europene împotriva muncii forțate, care vor intra în vigoare în 2027, exercită presiune suplimentară asupra companiilor care exportă sau colaborează la nivel internațional, obligând la ajustări pentru a evita probleme legale și reputaționale.
Recent, pentru tot mai multe companii au apărut reguli explicite privind plecarea de la birou: producători importanți precum Midea și DJI au început să impună limite stricte pentru ora la care angajații trebuie să părăsească locul de muncă, uneori chiar înainte de ora 21:00. Este un pas concret, și, pentru mulți angajați, binevenit, după ce mulți obișnuiau să rămână la birou până după miezul nopții. Schimbarea nu e doar de natură morală, ci și practică: legislația muncii din China prevede maximum opt ore pe zi și 44 de ore pe săptămână, cu un plafon lunar de 36 de ore suplimentare. Realitatea însă este diferită: în primele cinci luni ale anului 2025, chinezii au lucrat în medie 48, 5 ore pe săptămână, conform datelor oficiale.
Marile branduri din sectorul tehnologic, dar nu numai, au fost odinioară reprezentative pentru cultura muncii îndelungate. Alibaba, Tencent, ByteDance sunt adesea asociate cu 996; după decesul unei angajate de 22 de ani de la Pinduoduo, survenit după un schimb de noapte în 2021, a urmat o reacție publică intensă și promisiuni de renunțare la astfel de practici. Totuși, promisiunile nu au schimbat complet realitatea: orele suplimentare rămân frecvente, alimentate de concurența acerbă, obiective ambițioase și, nu în ultimul rând, salarii care deseori nu justifică sacrificiul. Dacă pare o situație familiară, e pentru că dinamica seamănă cu ceea ce s-a observat în alte țări în perioade de creștere rapidă, deși aici capătă particularități specifice economiei chineze.
Comunicatul.com - Platforma ta de știri și comunicate gratuite
daaar, despre timp de muncă… e bine ca Midea si DJI zic sa pleci la o ora rezonabila. dar stii cum e. firmele zic una, presiunea ramane. salarii mici, obiective suprarealiste. 48.5 ore medie in 2025? normal ca oamenii sunt obositi. si legile-s pe hartie, aplicarea e alta poveste. multi tot vor face ore in plus ca sa nu piarda jobul. schimbarea merge incet. probabil o sa vedem doar cand exporturile si reglementarile externe ii forteaza serios. pana atunci, da, e un pas, dar nu e suficient. vezi sa nu te miri.
da, dar e ciudat: 48,5 ore medie, ok dar cine calculeaza orele alea? multe firme le trec ca “flex” si dupa tot ies 12h/zi. eu am prieteni in it care zic ca li se pune presiune sa faca totul fast, si bonusul e mic, deci stau ca prostii.
si legea zice 44/sapt dar aplicarea e meh. pe langa asta, firmele care exporta trebuie sa respecte norme EU din 2027 contra muncii fortate — asta o sa forțeze schimbări reale la exportatori, nu doar povesti.
am citit si studiile: productivitatea pe ora scade dupa ~50h/sapt, plus creste riscul de boli cardiace; deci nu e doar moral, e și economic. vezi să nu, pe termen lung e pierdere.
deci ce pot face companiile? plati mai bune pentru ore supl, KPI mai reali, job-sharing, poate ore flex dar cu limite clare, iar inspectoratele sa fie mai active. dar știu că e greu: concurența globală și salariile mici trag înapoi.
orice schimbare serioasă cere politică internă + presiune externă (reguli la export, consumatori, și sindicate mai active).
nu e simplu, dar dacă doar pui ora 21 și oamenii rămân logați de acasă, e fix la fel. deci enforcement, transparență în plata orelor și măsurători de productivitate reale.
meh, sper doar să nu rămână doar PR.
asta cu 996 e nasoală, daaa, dar adevărul e că multe firme n-au buget sa plătească orele suplimentare; sistemic e: salarii mici + presiune de pe piață = muncă peste măsură, vezi să nu…