Bolojan: propunerea lui Nicușor Dan legată de pensiile magistraților nu a fost pusă în practică din cauza absenței unui amendament parlamentar

Premierul Ilie Bolojan a declarat marți, la conferința de presă, despre reforma fiscal‑bugetară referitoare la pensiile judecătorilor și procurorilor și a motivat de ce sugestia președintelui Nicușor Dan nu a fost luată în considerare. Subiectul reia tensiunea firească între inițiativa executivă și procedura parlamentară: chiar dacă o opinie politică este exprimată public, trebuie transpusă în instrumente formale pentru a avea efect. Amintind de momente când discuțiile despre statutul magistraților au revenit în spațiul public, intervenția evidențiază importanța mecanicii legislative, nu doar a bunelor intenții sau a propunerilor retorice.

Bolojan a explicat că propunerea lui Nicușor Dan de a extinde perioada normelor tranzitorii de la 10 la 15 ani nu a fost aplicată deoarece nu a existat un amendament oficial în Parlament. Argumentul este strict procedural: o opinie trebuie pusă în aplicare prin pași formali. Guvernul a trimis proiectul în consultare instituțiilor reprezentative ale sistemului judiciar, precum CSM, dar dacă Parlamentul nu înaintează amendamente pe acea componentă, proiectul rămâne în forma inițială. Unde s‑au depus amendamente din partea parlamentarilor, a spus premierul, unele au fost acceptate, altele respinse. Pe tema pensiilor magistraților însă nu a apărut un astfel de amendament, astfel că propunerea președintelui nu a putut fi implementată din punct de vedere procedural.

Premierul a atenționat și asupra efectelor posibile în cazul în care proiectul privind pensiile magistraților va fi declarat neconstituțional de Curtea Constituțională. El a arătat că acest proiect reprezintă un reper: dacă nu trece, Guvernul își pierde o parte din legitimitatea de a propune măsuri similare pentru alte categorii de bugetari care beneficiază de privilegii. Practic, o decizie negativă a Curții ar complica introducerea unor reforme ulterioare pe teme asemănătoare, deoarece argumentul reformator ar rămâne afectat.

Pe scurt, explicația lui Bolojan se bazează pe diferența dintre opinia politică și pașii formali în Parlament. Sugestia președintelui a rămas la nivel de opinie pentru că nu s‑a materializat într‑un amendament parlamentar; iar procesul a presupus tratarea punctuală a amendamentelor depuse, acceptate sau respinse conform regulilor obișnuite. Miza depășește această modificare punctuală: decizia Curții Constituționale poate influența capacitatea Guvernului de a propune reforme pentru alte categorii din administrație și din sistemul bugetar. Priviți acest proiect ca pe un prim test: dacă e respins, va fi mai dificil să obții legitimitate pentru schimbări similare.

Ilie Bolojan a indicat direct absența unui amendament parlamentara ca motiv pentru care propunerea de a extinde perioada tranzitorie nu a ajuns în forma finală. În cazul unei respingeri de către Curte, consecințele ar putea limita inițiativele guvernamentale pentru alte categorii de bugetari. Ce părere aveți: ar fi fost mai eficient ca președintele să depună direct un amendament în Parlament sau corecta rămânea consultarea instituțiilor juridice?